Valoarea unei oi pierdute
marți, 25 noiembrie
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.” (Ioan 10:11)
Isus a spus pilda unui păstor cu o sută de oi. Când una dintre ele s-a pierdut, el a lăsat turma cu celelalte nouăzeci și nouă și a căutat până a găsit oaia pierdută. Apoi a pus-o pe umeri și a adus-o cu bucurie acasă. Păstorilor buni nu le pasă de o parte din turmă, sau de cea mai mare parte a turmei, ci de toată turma. Acest lucru devine cel mai evident atunci când se pierde o oaie.
Se povestește despre o fetiță care a rătăcit prin pădure și s-a pierdut. Pe măsură ce se lăsa întunericul, frica îi strângea inima. A țipat și a plâns până când, epuizată, s-a întins și a adormit. Tatăl ei, cu vocea răgușită de cât i-a strigat numele, o căuta de mai multe ore când a găsit-o întinsă într-o zonă cu iarbă. Strigând, s-a repezit lângă ea. Fetița s-a trezit, i-a sărit în brațe, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Tati, sunt atât de fericită că te-am găsit!”
Aceasta este și povestea noastră. Însă nu noi Îl găsim pe Isus, ci El ne găsește pe noi. Iar El ne găsește fiindcă ne caută în mod constant. Isus Și-a încheiat pilda cu aceste cuvinte: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de pocăință” (Luca 15:7). De fiecare dată când o persoană pierdută este găsită, cerul sărbătorește. „Vrei să spui că eu contez atât de mult pentru Domnul?” Da. La fel cum păstorul a lăsat nouăzeci și nouă de oi pentru a o căuta pe cea care era pierdută, Isus te iubește și a murit pentru a te salva. Așadar, vino astăzi la El!
