Biblia în decurs de un an
Plănuiai de mult timp să citești Biblia într-un an?
Începe cu noi astăzi!
În fiecare zi vei găsi noi capitole atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, pe care le poți deschide cu un singur click.
22-05-2026
Judecători 9:34-11:40
34 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea şi s-au pus la pândă în patru cete lângă Şehem. 35 Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelek şi poporul care era cu el au ieşit din ascunzătoare.
36 Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul:
– Văd un popor care se coboară de pe vârfurile munţilor!
Zebul i-a răspuns:
– Ceea ce vezi este umbra munţilor, nu oameni!
37 Însă Gaal a zis din nou:
– Este chiar un popor care se coboară dinspre centrul ţării, iar o ceată vine pe drumul dinspre stejarul prezicătorilor!
38 Atunci Zebul i-a zis:
– Unde îţi este acum curajul cu care ziceai: „Cine este Abimelek ca să-i slujim?“ Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!
39 Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor din Şehem şi s-a luptat cu Abimelek. 40 Abimelek l-a urmărit, dar acesta a reuşit să fugă dinaintea lui. Mulţi oameni au căzut răpuşi până spre intrarea porţii. 41 Apoi Abimelek a rămas în Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal şi pe rudele lui, astfel că n-au mai rămas în Şehem.
42 A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, Abimelek a fost înştiinţat de lucrul acesta. 43 Şi-a luat oamenii, i-a împărţit în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. După ce s-a uitat şi a văzut că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. 44 Abimelek şi cetele care erau cu el, au înaintat până la intrarea porţii cetăţii. Două din cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au ucis.
45 Abimelek s-a luptat împotriva cetăţii toată ziua. După ce au cucerit-o şi au omorât poporul care era în ea, ei au dărâmat cetatea şi au presărat-o cu sare.
46 Când au auzit acest lucru, toţi locuitorii turnului Şehemului au intrat într-un refugiu din templul lui El-Berit. 47 I s-a adus la cunoştinţă lui Abimelek că toţi locuitorii turnului Şehemului s-au adăpostit acolo. 48 Abimelek şi tot poporul care era cu el s-a suit pe muntele Ţalmon. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă din copac şi a pus-o pe umăr. Apoi le-a zis oamenilor care erau cu el: „Aţi văzut ce am făcut eu; faceţi şi voi la fel!“ 49 Fiecare bărbat din popor a tăiat câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelek. Au aruncat crengile acelea peste refugiu şi i-au dat foc atât lui, cât şi oamenilor dinăuntru. Aşa au murit toţi locuitorii din turnul Şehemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.
50 După aceea Abimelek a înaintat împotriva Tebeţului, l-a împresurat şi l-a cucerit. 51 În mijlocul cetăţii era un turn fortificat. Locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei, fugiseră acolo, se încuiaseră înăuntru şi se suiseră pe acoperişul turnului. 52 Abimelek a ajuns până la turn şi l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc, 53 o femeie a aruncat de pe zid piatra de sus a unei mori, care a căzut pe capul lui Abimelek şi i-a crăpat ţeasta. 54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!“ Slujitorul său l-a străpuns cu sabia şi el a murit. 55 Când au văzut israeliţii că Abimelek a murit, au plecat fiecare la casele lor.
56 Astfel, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelek răul pe care acesta îl făcuse tatălui său atunci când şi-a ucis cei şaptezeci de fraţi. 57 Tot răul făcut de locuitorii din Şehem, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.
Tola şi Iair
10 După Abimelek, cel care s-a ridicat să elibereze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, un bărbat din Isahar. El locuia în Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 2 El a judecat Israelul timp de douăzeci şi trei de ani. Apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir.
3 După el s-a ridicat ghiladitul Iair. El a judecat Israelul timp de douăzeci şi doi de ani. 4 Acesta avea treizeci de fii care călăreau pe treizeci de măgari; ei aveau treizeci de sate. Şi azi ele sunt numite Havot-Iair şi se află în ţinutul Ghiladului. 5 Iair a murit şi a fost îngropat la Kamon.
Oprimarea filisteană şi amonită
6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor şi aştoretelor, zeilor Aramului, zeilor Sidonului, zeilor Moabului, zeilor amoniţilor şi zeilor filistenilor. L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. 7 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi El i-a vândut în mâinile filistenilor şi amoniţilor. 8 Începând cu acel an, ei i-au persecutat şi i-au asuprit pe israeliţi timp de optsprezece ani – pe acei israeliţi care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Ghilad. 9 Amoniţii au trecut Iordanul ca să se lupte împotriva seminţiei lui Iuda, împotriva seminţiei lui Beniamin şi a Casei lui Efraim. Din această cauză Israel era într-o mare strâmtorare.
10 Atunci israeliţii au cerut ajutor Domnului, zicând:
– Am păcătuit împotriva Ta căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!
11 Domnul le-a zis israeliţilor:
– Oare nu Eu sunt Acela Care v-am izbăvit de egipteni, de amoriţi, de amoniţi şi de filisteni? 12 Atunci când v-au asuprit sidonienii, amalekiţii şi maoniţii şi Mi-aţi cerut ajutor, nu Eu v-am izbăvit din mâna lor? 13 Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea nu vă voi mai izbăvi din nou! 14 Duceţi-vă şi strigaţi la zeii pe care vi i-aţi ales! Să vă izbăvească ei în vremea necazului vostru! 15 Israeliţii I-au zis Domnului:
– Am păcătuit! Fă-ne ce vei vrea, numai Te rugăm, izbăveşte-ne astăzi!
16 Apoi au renunţat la zei şi au slujit Domnului, iar El s-a îndurat de necazul lui Israel. 17 Când amoniţii s-au strâns pentru luptă şi au venit în Ghilad, israeliţii s-au grupat şi şi-au aşezat tabăra la Miţpa. 18 Poporul şi căpeteniile Ghiladului şi-au zis unul altuia: „Acela care va conduce lupta împotriva amoniţilor va fi căpetenia tuturor ghiladiţilor!“
Iefta
11 Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad. 2 Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“ 3 Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.
4 Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel. 5 În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta:
– Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!
7 Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului:
– Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?
8 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta:
– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9 Iefta i-a întrebat din nou:
– Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?
10 Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns:
– Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11 Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa.
Iefta îi învinge pe amoniţi
12 După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună:
– Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?
13 Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta:
– Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!
14 Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor 15 ca să-i spună:
– Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor 16 pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş. 17 Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş. 18 Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului. 19 Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui. 20 Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel. 21 Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară. 22 Ei au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan. 23 Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul? 24 Oare nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi! 25 Crezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui? 26 Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp? 27 Eu nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“
28 Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor. 30 Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi, 31 atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“
32 Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui. 33 El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.
34 Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică. 35 Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis:
– Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!
36 Ea i-a răspuns:
– Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi! 37 Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!
38 – Du-te! i-a răspuns el.
Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi. 39 La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul 40 ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.
Psalmii 97
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.3 Înaintea Lui merge focul, arzându-I duşmanii din preajmă.4 Fulgerele Lui luminează lumea; pământul vede şi se cutremură.5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului, înaintea Stăpânului întregului pământ.6 Cerurile vestesc dreptatea Lui şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor şi cei ce se laudă cu idolii. Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură, se veselesc fiicele lui Iuda din pricina judecăţilor Tale, Doamne!9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul; Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul! El păzeşte sufletele credincioşilor Săi şi îi scapă din mâna celor răi.11 Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi! Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Matei 12:22-37
22 Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. 23 Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“
24 Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul, conducătorul demonilor!“
25 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. 26 Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! 27 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 28 Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.
30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. 31 De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32 Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.
33 Ori faceţi pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. 34 Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.
Proverbe 20:25
25 Este o capcană pentru om să facă în pripă o promisiune sfântă şi abia mai târziu să se gândească la jurămintele făcute.
