2 Regi 18:17-20:21

Ierusalimul ameninţat de către Sanherib

¹⁷ Împăratul Asiriei i-a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rab-Şache, însoţiţi de o oştire puternică, la regele Ezechia, la Ierusalim. Ei au pornit spre Ierusalim şi când au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. ¹⁸ Apoi l-au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la ei. ¹⁹ Rab-Şache le-a zis:

– Spuneţi-i lui Ezechia:

„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? ²⁰ Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? ²¹ Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. ²² Dacă îmi veţi spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?

²³ Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. ²⁴ Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? ²⁵ Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestui loc, ca să-l distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“

²⁶ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:

– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în limba aramaică, pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului care este pe zid!

²⁷ Dar Rab-Şache le-a zis:

– Oare stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?

²⁸ Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:

– Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! ²⁹ Aşa vorbeşte împăratul:

„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească din mâna mea! ³⁰ Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul,

zicându-vă: «Cu siguranţă Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» ³¹ Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, ³² până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii, de măsline şi de miere. Astfel veţi trăi şi nu veţi muri. Nu-l ascultaţi pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greşit când pretinde că Domnul vă va salva. ³³ Şi-a izbăvit vreodată vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâna împăratului Asiriei? ³⁴ Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului, ai Henei şi ai Ivei? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? ³⁵ Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?»“

³⁶ Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că regele le poruncise să nu-i răspundă. ³⁷ Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.

Ezechia îl consultă pe Isaia

19 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa Domnului. ² I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. ³ Ei i-au zis:

– Aşa vorbeşte Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. ⁴ Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“

⁵ Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, ⁶ acesta le-a zis:

– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte Domnul: „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. ⁷ Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“

⁸ Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. ⁹ După aceea, când împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş, a pornit la luptă împotriva lui, a trimis din nou soli la Ezechia, zicând: ¹⁰ „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:

«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. ¹¹ Cu siguranţă ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Şi tu să fii oare salvat? ¹² Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? ¹³ Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“

Rugăciunea lui Ezechia

¹⁴ Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. ¹⁵ Ezechia s-a rugat Domnului şi a zis:

„O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! ¹⁶ Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! ¹⁷ Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit aceste neamuri şi ţările lor ¹⁸ şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră. ¹⁹ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că Tu, Doamne, eşti singurul Dumnezeu!“

Profeţia lui Isaia împotriva lui Sanherib

²⁰ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ţi-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. ²¹ Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:

Fecioara, fiica Sionului,    te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!Fiica Ierusalimului    dă din cap în timp ce fugi!²² Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?    Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?    Împotriva Sfântului lui Israel!²³ Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul    şi ai zis:‘Cu mulţimea carelor mele    am urcat înălţimile munţilor        până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!I-am tăiat cei mai înalţi cedri    şi cei mai aleşi chiparoşi.Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri    şi la pădurea cea mai deasă.²⁴ Am săpat fântâni    şi am băut ape străineşi cu tălpile picioarelor mele    am secat toate pâraiele Egiptului.’

²⁵ N-ai auzit?    Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,din zile străvechi, le-am plănuit;    acum însă le-am îngăduit să se împlinească,anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate    în mormane de dărâmături.²⁶ Locuitorii lor sunt neputincioşi,    sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.Au ajuns ca iarba de pe câmp    şi ca verdeaţa fragedă,ca iarba de pe acoperişuri,    care se usucă înainte să crească.

²⁷ Dar Eu ştiu unde stai,    când ieşi şi când intri        şi cât eşti de furios pe Mine.²⁸ Pentru că te-ai mâniat pe Mine    şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,voi pune veriga Mea în nasul tău    şi zăbala Mea în gura taşi te voi întoarce    pe drumul pe care ai venit!

²⁹ Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:

anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,    iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,    veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.³⁰ Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,    vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt        şi vor da rod deasupra.³¹ Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă    şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.

Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“

³² „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta    şi nu va trage nici o săgeată acolo;nu va veni în faţa ei cu vreun scut    şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.³³ Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce    şi nu va intra în cetatea aceasta,        zice Domnul.³⁴ Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,    de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“

³⁵ În acea noapte, îngerul Domnului a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când ceilalţi s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. ³⁶ Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo. ³⁷ În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok, fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

20 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi casa în rânduială căci vei muri! Nu te vei mai face bine!»“ ² Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: ³ „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar. ⁴ Isaia încă nu părăsise curtea din mijloc şi Cuvântul Domnului a venit la el, spunându-i: ⁵ „Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia, conducătorul poporului Meu, că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi vindeca. În a treia zi te vei duce la Casa Domnului. ⁶ Voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani şi te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei. Voi apăra această cetate de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“

⁷ Apoi Isaia a zis: „Aduceţi o turtă de smochine!“ Ei au adus-o şi după ce au pus-o pe bubă, Ezechia s-a vindecat.

⁸ Ezechia îl întrebase pe Isaia:

– Care va fi semnul prin care voi şti că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce la Casa Domnului a treia zi?

⁹ Isaia îi răspunsese:

– Acesta este semnul din partea Domnului pentru tine, prin care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?“

¹⁰ – E ceva neînsemnat ca umbra să treacă zece trepte înainte, a răspuns Ezechia. Mai bine să treacă zece trepte înapoi.

¹¹ Profetul Isaia L-a chemat pe Domnul şi El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.

Solia babiloniană la Ierusalim

¹² În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. ¹³ Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat tot ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile şi uleiul de preţ, armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său, pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

¹⁴ Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:

– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

– Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

¹⁵ – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.

– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

¹⁶ Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

– Ascultă Cuvântul Domnului: ¹⁷ „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. ¹⁸ Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“

¹⁹ Ezechia i-a zis lui Isaia:

– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. „De ce nu“, se gândea el, „atâta vreme cât în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă?“

²⁰ Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul şi canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²¹ Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul lui a domnit fiul său Manase.

Luca 15:11-32

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis:

„Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii. ¹⁶ Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! ¹⁷ Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» ²⁰ Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» ²² Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! ²³ Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.

²⁵ Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri ²⁶ şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. ²⁷ Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» ²⁸ Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. ²⁹ Însă el i-a răspuns tatălui său:

– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! ³⁰ Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!

³¹ Tatăl i-a zis:

– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“

Proverbe 7:10-20

¹⁰ Atunci l-a întâlnit o femeie    îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată.¹¹ Era gălăgioasă şi răzvrătită;    picioarele nu-i stăteau acasă:¹² când pe străzi, când în pieţe,    stând la pândă la orice colţ.¹³ Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat    şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:¹⁴ „Am acasă jertfe de pace;    astăzi mi-am împlinit jurămintele.¹⁵ De aceea am ieşit să te întâlnesc,    să te caut cu ardoare; şi te-am găsit!¹⁶ Mi-am împodobit patul    cu pânzeturi colorate din Egipt;¹⁷ mi-am înmiresmat patul    cu smirnă, aloe şi scorţişoară.¹⁸ Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,    să ne desfătăm în dragoste!¹⁹ Căci bărbatul nu este în casa lui,    a plecat într-o călătorie lungă.²⁰ A luat cu el punga cu argint    şi nu va veni la casa lui până la lună nouă.“