Apocalipsa 15-18

Îngerii cu ultimele şapte urgii

15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. ² Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. ³ Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:

„Mari şi minunate sunt lucrările Tale,    Doamne, Dumnezeule Atotputernic,drepte şi adevărate sunt căile Tale,    Împărate al neamurilor!⁴ Cine nu se va teme, Doamne,    şi cine nu va slăvi Numele Tău?!Numai Tu eşti sfânt,    şi toate neamurile vor venişi se vor închina înaintea Ta,    pentru că faptele Tale drepte au fost descoperite!“

⁵ După toate acestea, m-am uitat, şi în cer era deschis Templul, Cortul Mărturiei. ⁶ Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor. ⁸ Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu

16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“

² Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.

³ Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.

⁴ Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. ⁵ L-am auzit pe îngerul apelor spunând:

„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –    pentru că ai judecat aceste lucruri.⁶ Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,    le-ai dat şi Tu să bea sânge!Sunt vrednici de aceasta!“

⁷ Şi am auzit altarul spunând:

„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,    judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“

⁸ Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. ⁹ Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

¹⁰ Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere ¹¹ şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.

¹² Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.

¹³ Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. ¹⁴ Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.

¹⁵ „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“

¹⁶ I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“.

¹⁷ Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ ¹⁸ Au avut loc fulgere, sunete şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. ¹⁹ Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. ²⁰ Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. ²¹ Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.

Marea prostituată şi fiara

17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! ² Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.“ ³ M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. ⁴ Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. ⁵ Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:

„MARELE BABILON, MAMA PROSTITUATELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI“.

⁶ Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Isus.

Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. ⁷ Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. ⁸ Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni. ⁹ Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, ¹⁰ dintre care cinci au căzut, unul este, şi celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. ¹¹ Fiara care era, şi nu mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. ¹² Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. ¹³ Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. ¹⁴ Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“

¹⁵ Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. ¹⁶ Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc. ¹⁷ Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. ¹⁸ Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.“

Căderea Babilonului

18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. ² El a strigat cu glas puternic:

„A căzut, a căzut marele Babilon,    a devenit o locuinţă a demonilor,un adăpost pentru orice duh necurat,    un adăpost pentru orice pasăre necurată,        un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,³ pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,    regii pământului s-au desfrânat cu ea,        iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii ei!“

⁴ Am auzit un alt glas din cer spunând:

„Ieşi afară din ea, poporul Meu,    ca să nu fii părtaş păcatelor ei        şi să nu primeşti din urgiile ei,⁵ pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,    iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!⁶ Daţi-i înapoi după cum a dat ea    şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;în paharul în care a amestecat ea,    amestecaţi-i o porţie dublă!⁷ Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,    pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!Pentru că zice în inima ei:    «Şed ca o împărăteasă,        nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»⁸ De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi    – moarte, jale şi foamete –şi va fi arsă în foc,    pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

⁹ Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. ¹⁰ Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:

«Vai, vai, cetatea cea mare,    Babilonul, cetatea cea puternică!        Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

¹¹ Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: ¹² marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; ¹³ scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele oamenilor.

¹⁴ Rodul după care tânjea sufletul tău    s-a dus de la tine;toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare    sunt pierdute pentru tine        şi niciodată nu vor mai fi găsite.

¹⁵ Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se ¹⁶ şi spunând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,    îmbrăcată în in fin,        în purpură şi în ţesătură stacojie,împodobită cu aur,    pietre preţioase şi mărgăritare!¹⁷ O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe ¹⁸ şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» ¹⁹ Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,    din prosperitatea căreias-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!    Într-un ceas a fost pustiită!»²⁰ «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,    şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,        pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

²¹ Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:

„Cu o asemenea violenţă    va fi aruncat Babilonul, marea cetate,        şi niciodată nu va mai fi găsit!²² Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,    al flautiştilor şi al trompetiştilor        nu se va mai auzi niciodată în tine!Nici un meseriaş, de nici o meserie,    nu se va mai găsi vreodată în tine;sunetul morii    nu se va mai auzi niciodată în tine;²³ lumina lămpii    nu va mai străluci niciodată în tine;glasul mirelui şi al miresei    nu se vor mai auzi niciodată în tine –întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,    întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile²⁴ şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor    şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“

Luca 18:18-43

Isus şi conducătorul bogat

¹⁸ Un conducător L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁹ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! ²⁰ Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹ El I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

²² Când a auzit aceasta, Isus i-a zis:

– Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi împarte săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

²³ Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut (că se întristase foarte tare) şi a zis:

– Cât de greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Căci este mai uşor să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre cel bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

²⁶ Cei ce au auzit aceasta s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?“

²⁷ El a zis:

– Ceea ce este imposibil pentru oameni, este posibil pentru Dumnezeu.

²⁸ Atunci Petru I-a zis:

– Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre şi Te-am urmat!

²⁹ El le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau soţia, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu ³⁰ şi care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine – viaţă veşnică.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

³¹ Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne îndreptăm spre Ierusalim şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini. ³² Căci El va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, insultat, scuipat ³³ şi, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ ³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri; vorbirea aceasta era ascunsă de ei şi nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

³⁵ În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb şedea lângă drum cerşind. ³⁶ Când a auzit mulţimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. ³⁷ I-au spus că trece Isus din Nazaret. ³⁸ Atunci el a început să strige:

– Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

³⁹ Cei ce mergeau în faţă îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

⁴¹ – Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

– Doamne, să-mi recapăt vederea!

⁴² Isus a zis:

– Recapătă-ţi vederea; credinţa ta te-a vindecat!

⁴³ Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Tot poporul care văzuse acest lucru a dat laudă lui Dumnezeu.

Proverbe 8:6-7

⁶ Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!    Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!⁷ Căci gura mea rosteşte adevărul,    iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.