Faptele Apostolilor 20-21

Prin Macedonia şi Grecia

20 Când a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia. ² A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, ³ unde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. ⁴ Îl însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia. ⁵ Aceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat în Troa. ⁶ Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile.

Învierea lui Eutih

⁷ În prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii. ⁸ În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi. ⁹ Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort. ¹⁰ Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“ ¹¹ Apoi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat. ¹² Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi.

Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

¹³ Noi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat. ¹⁴ Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene. ¹⁵ De acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet. ¹⁶ Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

¹⁷ Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii bisericii. ¹⁸ Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:

„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, ¹⁹ slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. ²⁰ N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, ²¹ şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. ²² Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; ²³ doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. ²⁴ Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. ²⁵ Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. ²⁶ De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. ²⁷ Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! ²⁸ Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu! ²⁹ Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma; ³⁰ şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei. ³¹ De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! ³² Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! ³³ N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. ³⁴ Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. ³⁵ În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

³⁶ După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. ³⁷ Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. ³⁸ Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.

Pavel, în drum spre Ierusalim

21 După ce ne-am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându-ne spre Cos. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. ² Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. ³ Ne-a apărut în zare insula Cipru şi, lăsând-o în stânga, am navigat spre Siria; apoi am acostat în Tir, pentru că acolo urma să se descarce corabia. ⁴ I-am găsit pe ucenici şi am rămas cu ei timp de şapte zile. Aceştia îl avertizau pe Pavel, prin Duhul, de ce anume se va întâmpla când va pune piciorul în Ierusalim. ⁵ Când zilele de stat alături de ei s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat călătoria. Toţi, împreună cu soţiile şi copiii, ne-au condus până afară din cetate. Acolo, pe ţărm, ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat. ⁶ Ne-am luat apoi rămas bun unii de la alţii, după care noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.

⁷ Din Tir am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei timp de o zi. ⁸ În ziua următoare am plecat şi ne-am dus în Cezareea. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am rămas la el. ⁹ Acesta avea patru fete fecioare, care profeţeau. ¹⁰ Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s-a coborât din Iudeea ¹¹ şi a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel şi şi-a legat picioarele şi mâinile, zicând: „Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine brâul acesta şi-l vor trăda în mâinile neamurilor!»“ ¹² Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât şi localnicii l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³ Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima?! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ ¹⁴ Pentru că nu putea fi înduplecat, am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!“

¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit şi ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶ Au venit cu noi şi câţiva ucenici din Cezareea şi ne-au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.

Pavel în Ierusalim

¹⁷ Când am sosit în Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. ¹⁸ A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, şi toţi bătrânii au venit şi ei. ¹⁹ După ce i-a salutat, Pavel le-a istorisit, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. ²⁰ Când au auzit ei aceste lucruri, L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege! ²¹ Lor însă li s-a spus despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii dintre neamuri să se lepede de Legea lui Moise, că le zici să nu-şi circumcidă copiii şi să nu mai respecte obiceiurile. ²² Ce este de făcut? Cu siguranţă vor auzi că ai sosit. ²³ Fă deci ce-ţi spunem noi: avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ. ²⁴ Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuie tu pentru ei ca să-şi radă capul. Şi astfel vor şti toţi că nimic din ceea ce li s-a spus despre tine nu este aşa, ci că şi tu trăieşti păzind Legea. ²⁵ Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am trimis să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de adulter.“

²⁶ Atunci Pavel i-a luat pe acei bărbaţi şi, a doua zi, după ce s-a curăţit împreună cu ei, a intrat în Templu şi a anunţat când va fi sfârşitul zilelor de curăţire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.

Arestarea lui Pavel

²⁷ Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu; ei au stârnit toată mulţimea şi au pus mâinile pe el, ²⁸ strigând: „Bărbaţi israeliţi, veniţi în ajutor! Acesta este omul care-i învaţă pe toţi, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii şi împotriva acestui loc! Ba încă a adus şi nişte greci în Templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ ²⁹ Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofim efeseanul împreună cu Pavel şi credeau că Pavel îl adusese în Templu. ³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a venit alergând din toate părţile. L-au prins pe Pavel şi l-au târât afară din Templu; şi imediat uşile au fost încuiate. ³¹ În timp ce încercau să-l omoare, s-a dus vestea la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este în agitaţie. ³² Acesta a luat imediat nişte soldaţi şi nişte centurioni şi a alergat la ei. Când l-au văzut pe tribun şi pe soldaţi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. ³³ Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat pe Pavel şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. ³⁴ Unii din mulţime strigau una, alţii alta, aşa că, din cauza zarvei, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. ³⁵ Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldaţi, din pricina violenţei mulţimii. ³⁶ Căci mulţimea poporului se ţinea după el, strigând: „La moarte cu el!“

Pavel se adresează mulţimii

³⁷ Chiar când urma să fie băgat în fort, Pavel i-a zis tribunului:

– Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?

Tribunul l-a întrebat:

– Ştii greceşte? ³⁸ Deci nu eşti tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală şi a dus în pustie patru mii de asasini?

³⁹ Pavel i-a răspuns:

– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu lipsită de importanţă. Dă-mi voie, te rog, să vorbesc poporului!

⁴⁰ Tribunul i-a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s-a făcut tăcere deplină, li s-a adresat în limba aramaică astfel:

Matei 10:21-31

²¹ Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl, pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!

²⁴ Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. ²⁵ Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul», cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

²⁶ Aşadar, să nu vă temeţi de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut! ²⁷ Ceea ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi şoptindu-se la urechile voastre să vestiţi de pe acoperişurile caselor! ²⁸ Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion? Şi totuşi, nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! ³⁰ Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! ³¹ Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

Proverbe 16:6-7

⁶ Prin bunătate şi credincioşie este ispăşit păcatul    şi prin frica de Domnul se îndepărtează omul de la rău.

⁷ Când Domnului Îi sunt plăcute căile unui om,    îi face chiar şi pe duşmanii lui să trăiască în pace cu el.