Ezechiel 16:53-19:14

⁵³ Îi voi aduce însă înapoi atât pe captivii lor – pe captivii Sodomei şi ai fiicelor ei şi pe captivii Samariei şi ai fiicelor ei – cât şi pe captivii tăi alături de ei, ⁵⁴ ca şi tu să-ţi porţi ruşinea şi să fii umilită pentru tot ce ai făcut! Le vei fi astfel o pricină de mângâiere. ⁵⁵ Când sora ta, Sodoma, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte şi sora ta, Samaria, împreună cu fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de dinainte, atunci te vei întoarce şi tu împreună cu fiicele tale, la starea voastră de dinainte. ⁵⁶ Nu aminteai nimic de Sodoma, sora ta, în ziua înălţării tale, ⁵⁷ înainte de a ţi se descoperi răutatea. Acum însă tu eşti de batjocura fiicelor Edomului şi a tuturor vecinelor lor, a fiicelor filistenilor, a celor ce te dispreţuiesc de pretutindeni! ⁵⁸ Vei purta acum pedeapsa pentru desfrânarea ta şi pentru urâciunile tale, zice Domnul.»

Promisiunea unui legământ veşnic

⁵⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Îţi voi face la fel cum ai făcut şi tu, tu care ai dispreţuit jurământul, rupând legământul. ⁶⁰ Dar Îmi voi aminti de legământul făcut cu tine în tinereţea ta şi voi încheia cu tine un legământ veşnic. ⁶¹ Atunci îţi vei aminti de umbletele tale şi-ţi va fi ruşine când le vei primi pe sora ta cea mare şi pe sora ta cea mică. Ţi le voi da ca surori, dar nu pe temeiul legământului Meu făcut cu tine. ⁶² Eu voi încheia legământul Meu cu tine şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul. ⁶³ Când voi face ispăşire pentru tot ce ai făcut, îţi vei aduce aminte de trecutul tău, îţi va fi ruşine şi nu vei mai deschide niciodată gura din cauza umilinţei în care te vei afla, zice Stăpânul Domn.»“

Alegoria viţei şi a celor doi vulturi

17 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, rosteşte o pildă, spune-i o parabolă Casei lui Israel!

³ Spune-i: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Un vultur măreţ,    cu aripi mari,        cu pene lungi,cu penaj bogat şi    divers colorat,        a venit în Liban şi,prinzând vârful unui cedru,⁴     i-a rupt cea mai de sus rămurea,a dus-o într-o ţară de negustori    şi a sădit-o într-o cetate de negoţ.

⁵     Apoi a luat sămânţă din ţară    şi a semănat-o într-un pământ roditor.A pus-o lângă o apă mare    şi a sădit-o ca pe o salcie.⁶ Sămânţa a încolţit şi s-a făcut o viţă    întinsă, dar nu prea înaltă;ramurile îi erau întoarse spre vultur,    iar rădăcinile erau sub el.Astfel ea a ajuns o viţă    care a dat lăstari        şi a făcut mlădiţe.

⁷ Mai era însă un alt vultur măreţ,    cu aripi mari        şi cu penaj bogat.Şi iată că viţa aceasta    şi-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el        şi şi-a întins mlădiţele spre elca să i se dea mai multă apă    decât pe terasa unde fusese sădită,⁸ cu toate că fusese plantată    pe un teren bun        şi lângă o apă mare,în aşa fel încât să facă ramuri,    să dea rod        şi să devină o viţă minunată.’

⁹ Prin urmare, spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

‘Oare-i va merge bine?    Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile        şi nu-i vor fi tăiate roadele?!I se vor veşteji toate frunzele, i se va usca butucul    şi nu va fi nevoie nici de braţ puternic, nici de oameni mulţi        pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate!¹⁰ Iată că este sădită! Îi va merge bine oare?    Când vântul de răsărit        va sufla împotriva ei,oare nu se va usca ea de tot?    Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolţit?’»“

¹¹ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹² „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu ştiţi ce înseamnă aceste lucruri?» Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele şi prinţii şi i-a dus cu el în Babilon. ¹³ Apoi a luat un membru al casei regale şi a încheiat un legământ cu el, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat şi pe conducătorii ţării, ¹⁴ ca să slăbească regatul, aşa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. ¹⁵ Dar regele s-a răzvrătit împotriva lui şi a trimis un sol în Egipt, ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Va reuşi el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul şi să scape?

¹⁶ Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuieşte împăratul care l-a pus să domnească, al cărui jurământ l-a dispreţuit şi al cărui legământ l-a rupt. ¹⁷ Oştirea cea mare şi poporul cel numeros al lui Faraon nu va putea face nimic în război, când se vor înălţa rampe de asalt şi se vor zidi întărituri pentru nimicirea multor vieţi. ¹⁸ Pentru că a dispreţuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deşi a încheiat un legământ, a făcut totuşi toate aceste lucruri, nu va scăpa!

¹⁹ De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a dispreţuit şi legământul Meu pe care l-a rupt. ²⁰ Îmi voi arunca asupra lui plasa şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon şi îl voi judeca acolo pentru necredincioşia arătată faţă de Mine. ²¹ Toţi fugarii din trupele lui vor cădea loviţi de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăştia în toate vânturile. Şi veţi şti astfel că Eu, Domnul, am vorbit.»

²² Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreţ al unui cedru şi o voi sădi. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiţă firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt şi măreţ. ²³ O voi planta pe muntele cel mai înalt al lui Israel. Acesteia îi vor creşte ramuri, va da roade şi va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor aşeza în el şi la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. ²⁴ Şi toţi copacii câmpiei vor şti că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt şi pot să înalţ un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viaţă şi pot face să înflorească un copac uscat.» Eu, Domnul, am vorbit şi aşa voi face.“

Responsabilitatea morală este individuală

18 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „De ce continuaţi să folosiţi această zicală în ţara lui Israel, şi anume:

«Părinţii au mâncat struguri acri,    şi copiilor li s-au strepezit dinţii»?

³ Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu veţi mai folosi această zicală în Israel! ⁴ Iată că toate sufletele sunt ale Mele. Atât sufletul tatălui, cât şi sufletul fiului sunt ale Mele. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri!

⁵ Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, ⁶ care nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său şi nu se apropie de o femeie în timpul necurăţiei ei, ⁷ care nu asupreşte pe nimeni, dă înapoi datornicului garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol, ⁸ care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă de la nimeni, care îşi fereşte mâna de nelegiuire şi judecă după adevăr între om şi om, ⁹ care urmează hotărârile Mele şi păzeşte rânduielile Mele, lucrând cu credincioşie, un astfel de om drept în mod sigur va trăi, zice Stăpânul Domn.

¹⁰ Dacă unui astfel de om i se naşte un fiu violent, care varsă sânge sau face oricare din lucrurile acestea ¹¹ şi nu face nici unul din lucrurile bune,

ci mănâncă pe munţi, o necinsteşte pe soţia semenului său, ¹² îl asupreşte pe cel sărac şi pe cel nevoiaş, comite jaf, nu dă înapoi garanţia, îşi ridică ochii spre idoli, săvârşeşte urâciuni, ¹³ dă împrumut cu dobândă şi ia camătă,

oare va trăi un asemenea om? Nu, nu va trăi! Pentru că a săvârşit toate aceste urâciuni, va muri cu siguranţă, iar sângele lui va cădea asupra capului său.

¹⁴ Dar să zicem că şi lui i se naşte un fiu. Acesta vede toate păcatele pe care le săvârşeşte tatăl său, dar, deşi le vede, totuşi nu le face.

¹⁵ El nu mănâncă pe munţi, nu-şi ridică ochii spre idolii Casei lui Israel, nu o necinsteşte pe soţia semenului său, ¹⁶ nu asupreşte pe nimeni, nu reţine garanţia, nu comite jaf, dă din pâinea lui celui flămând şi îl îmbracă cu o haină pe cel gol. ¹⁷ El îşi fereşte mâna de nelegiuire, nu ia dobândă de pe împrumuturi, împlineşte rânduielile Mele şi umblă după hotărârile Mele.

Un astfel de om nu va muri din cauza nelegiuirii tatălui său, ci, în mod sigur, va trăi! ¹⁸ Dar tatăl său, care s-a îndeletnicit cu asuprirea, care l-a tâlhărit pe fratele său şi care a făcut ce nu este bine în poporul său, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale.

¹⁹ Voi însă ziceţi: «De ce să nu fie responsabil şi fiul de nelegiuirea tatălui său?» Pentru că fiul a făcut judecată şi dreptate şi pentru că a păzit toate hotărârile Mele şi le-a împlinit! De aceea, în mod sigur el va trăi! ²⁰ Sufletul care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de nelegiuirea tatălui şi nici tatăl de nelegiuirea fiului. După cum dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui rău se va răsfrânge doar asupra lui.

²¹ Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, păzeşte toate hotărârile Mele şi face judecată şi dreptate, în mod sigur el va trăi şi nu va muri. ²² Toate fărădelegile pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti! El va trăi din pricina dreptăţii pe care a înfăptuit-o. ²³ Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domn. Oare nu doresc mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

²⁴ Tot astfel, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, asemenea tuturor urâciunilor săvârşite de cel rău, va trăi el oare? Toată dreptatea pe care a înfăptuit-o nu i se va mai aminti. Din cauza necredincioşiei de care a dat dovadă şi din cauza păcatelor pe care le-a săvârşit, el va muri.

²⁵ Totuşi, voi ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Ascultă, casă a lui Israel! Calea Mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? ²⁶ Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta; va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o.

²⁷ Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea în care trăieşte şi face judecată şi dreptate, îşi va salva viaţa. ²⁸ Dacă îşi vede starea şi se întoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit, va trăi cu siguranţă şi nu va muri.

²⁹ Voi însă, cei din Casa lui Israel, spuneţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Calea Mea nu este dreaptă, casă a lui Israel? Oare nu căile voastre sunt cele nedrepte? ³⁰ De aceea vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn. Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca nelegiuirea să nu vă mai fie o pricină de poticnire! ³¹ Aruncaţi de la voi toate fărădelegile pe care le-aţi săvârşit şi faceţi-vă rost de o inimă nouă şi de un duh nou! Pentru ce vrei să mori, casă a lui Israel? ³² Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Stăpânul Domn. Întoarceţi-vă deci şi veţi trăi!“

Bocet pentru prinţii lui Israel

19 Iar tu înalţă un cântec de jale despre prinţii lui Israel! ² Spune:

„Ce era mama ta? Era o leoaică    printre lei!Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,    crescându-şi puii.³ L-a crescut pe unul din puii ei    şi acesta a devenit un leu tânăr.El s-a obişnuit să sfâşie prada    şi a ajuns să mănânce oameni.⁴ Când au auzit neamurile despre el,    l-au prins în groapa lorşi l-au dus în lanţuri    în ţara Egiptului.

⁵ Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită    şi speranţa spulberată,leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei    şi l-a pus leu conducător.⁶ El a umblat printre lei    până a devenit un leu tânăr.A învăţat să sfâşie prada    şi a ajuns să mănânce oameni.⁷ Dădea buzna în fortăreţele oamenilor    şi le devasta cetăţile.Ţara, cu tot ce cuprindea ea,    era îngrozită la auzul răgetului său.⁸ Atunci neamurile din provinciile vecine    s-au îndreptat împotriva lui,şi-au aruncat plasa asupra lui    şi el a fost prins în groapa lor.⁹ L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri,    l-au dus la împăratul Babilonuluişi l-au aşezat în temniţă,    ca să nu i se mai audă glasul        pe munţii lui Israel.

¹⁰ Mama ta era ca o viţă în via ta,    plantată lângă ape.Datorită belşugului de apă,    ea era roditoare şi plină de mlădiţe.¹¹ Mlădiţele ei erau aşa de tari,    încât se puteau face din ele sceptre domneşti.Ea se înălţa    prin frunzişul stufos,şi se făcea observată prin înălţimea ei    şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

¹² Dar a fost smulsă cu furie    şi aruncată la pământ.Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,    roadele i-au fost zdrobite,iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat    şi au fost arse de foc.¹³ Acum ea este plantată în pustie,    într-un pământ uscat şi secetos.¹⁴ Din butucul ei a ieşit un foc,    care i-a mistuit roadele.Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,    care să fie bună pentru un sceptru domnesc.

Acesta este un cântec de jale; să fie cântat ca un cântec de jale.“

Matei 16:13-28

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

¹⁴ Ei au răspuns:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.

¹⁵ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

¹⁶ Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

¹⁷ Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. ¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica, iar porţile Locuinţei Morţilor n-o vor birui. ¹⁹ Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

²⁰ Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor, din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

²² Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:

– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!

²³ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:

– Înapoia Mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!

²⁴ Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ²⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. ²⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ²⁷ Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.

Proverbe 14:33-35

³³ Înţelepciunea se odihneşte în mintea celui priceput    şi chiar printre proşti se lasă cunoscută.

³⁴ Dreptatea înalţă un neam,    dar păcatul este o ruşine pentru orice popor.

³⁵ Bunăvoinţa regelui este pentru slujitorul priceput,    dar mânia lui este pentru cel care-l face de ruşine.