Ezechiel 31-33

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

31 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, şi mulţimii sale astfel:

«Cu cine poţi fi asemănat tu, în măreţia ta?

³ Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,    cu ramuri frumoase şi coroana aducătoare de umbră;era înalt în statură,    iar vârful îi ajungea printre nori.⁴ Apele îl făcuseră să crească    şi adâncul îl înălţase;râurile acestuia scăldau locul în care era plantat    de jur împrejurşi îşi trimiteau pâraiele    la toţi copacii câmpiei.⁵ De aceea s-a înălţat în statură    mai mult decât toţi ceilalţi copaci din câmpie.Crengile i-au crescut    şi ramurile i s-au lungit,        din pricina belşugului de ape care-l făcuse să dea vlăstare.⁶ Printre crengile lui    îşi făceau cuibul toate păsările cerului;sub coroana lui    zămisleau toate fiarele câmpului,iar la umbra lui    locuiau toate neamurile cele multe.⁷ Era frumos prin măreţia lui    şi prin lungimea ramurilor lui,căci rădăcinile lui erau înfipte    în apropierea multor ape.⁸ Cedrii din grădina lui Dumnezeu    nu-l întreceau,chiparoşii nu se puteau compara    cu crengile lui,iar platanii nu se puteau asemăna    cu ramurile lui;nici un copac din grădina lui Dumnezeu    nu se putea compara cu el în frumuseţe.⁹ L-am făcut atât de frumos    prin mulţimea crengilor lui,încât îl invidiau toţi copacii Edenului,    toţi copacii din grădina lui Dumnezeu.»

¹⁰ De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Pentru că se înălţa în statură, pentru că îşi ridica vârful până la nori şi inima i se mândrea cu înălţimea lui, ¹¹ l-am dat pe mâna prinţului neamurilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am lepădat ¹² şi astfel cele mai înspăimântătoare dintre neamurile străine l-au tăiat şi l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munţi şi prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile ţării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui şi l-au părăsit. ¹³ Pe trunchiul lui căzut şi-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au aşezat toate fiarele câmpului. ¹⁴ Toate acestea, pentru ca nici unul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălţimea lui şi să nu-şi mai ridice vârful până la nori şi pentru ca nici un copac udat de ape să nu-şi mai înalţe trunchiul spre ei. Căci toţi sunt sortiţi morţii, în tărâmul de jos, printre muritori, la cei ce s-au coborât în groapă.»

¹⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «În ziua în care s-a coborât în Locuinţa Morţilor, am răspândit jalea. L-am acoperit cu adâncul şi i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el şi toţi copacii câmpiei s-au uscat din pricina lui. ¹⁶ La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l-am coborât în Locuinţa Morţilor împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toţi copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun şi mai ales, toţi copaci bine udaţi, s-au consolat în tărâmul de jos. ¹⁷ S-au coborât şi ei împreună cu el în Locuinţa Morţilor, la cei răpuşi de sabie, ei care erau aliaţii lui şi locuiau la umbra lui printre neamuri.

¹⁸ Aşadar, Faraon, cu cine poţi fi asemănat tu printre copacii Edenului, în toată slava şi măreţia ta? Şi totuşi vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul de jos şi vei zăcea printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie. Iată ce este Faraon şi toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“

Bocet pentru Egipt

32 În anul al doisprezecelea, în prima zi a lunii a douăsprezecea, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, rosteşte o cântare de jale despre Faraon, monarhul Egiptului, şi spune-i:

«Te consideri un leu printre neamuri,    dar eşti ca un monstru în mări!Te arunci în râurile tale,    tulburi apele cu picioarele        şi îţi murdăreşti râurile.»

³ Acum, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Voi arunca asupra ta năvodul Meu,    printr-o mare mulţime de popoare,        şi te voi trage în plasa Mea!⁴ Te voi lăsa pe pământ    şi te voi arunca pe suprafaţa câmpiei;voi pune să se aşeze peste tine păsările cerului    şi voi sătura din tine fiarele întregului pământ!⁵ Îţi voi arunca carnea pe munţi    şi voi umple văile cu resturile tale!⁶ Voi uda pământul cu sângele tău    scurs pe munţi        şi albiile vor fi pline de resturile tale.⁷ Când te voi stinge, voi acoperi cerurile    şi voi întuneca stelele lor;voi acoperi soarele cu un nor    şi luna nu-şi va mai da lumina.⁸ Voi întuneca din pricina ta    toţi luminătorii care strălucesc pe cerurişi voi răspândi întunericul peste ţara ta,    zice Stăpânul Domn.⁹ Voi nelinişti inima multor popoare    când voi vesti distrugerea ta printre neamuri,        printre ţările pe care nu le-ai cunoscut.¹⁰ Voi face să se îngrozească din pricina ta multe popoare,    iar regii lor se vor înspăimânta din pricina ta,        când Îmi voi flutura sabia pe dinaintea lor.În ziua căderii tale    fiecare va tremura în orice clipă        pentru viaţa lui.

¹¹ Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

Sabia împăratului Babilonului    va veni peste tine!¹² Voi face ca mulţimea ta să cadă răpusă    de sabia celor viteji,        cei mai înspăimântători dintre toate neamurile.Ei vor distruge mândria Egiptului    şi toată mulţimea lui va fi nimicită.¹³ Voi face să piară toate vitele lui    de lângă apele cele multe;şi nu le va mai tulbura nici picior de om,    nici copită de animal.¹⁴ Atunci îi voi lăsa apele să se aşeze    şi-i voi face râurile să curgă ca uleiul,        zice Stăpânul Domn.¹⁵ Când voi preface ţara Egiptului într-o pustietate,    şi ţara va fi jefuită de bogăţia ei,când îi voi fi lovit pe toţi cei ce locuiesc în ea,    vor şti că Eu sunt Domnul.

¹⁶ Aceasta este cântarea de jale pe care o vor cânta despre el. Fiicele neamurilor o vor cânta; o vor cânta despre Egipt şi despre toată mulţimea lui, zice Stăpânul Domn.»“

¹⁷ În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ¹⁸ „Fiul omului, boceşte pentru mulţimea Egiptului şi coboar-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor măreţe, în tărâmul de jos, la cei coborâţi în groapă. ¹⁹ Spune-i: «Crezi că eşti tu mai încântătoare decât altele? Coboară şi zaci printre cei necircumcişi!»

²⁰ Vor cădea astfel în mijlocul celor răpuşi de sabie! Sabia este pregătită! Să fie scos afară Egiptul şi toată mulţimea lui! ²¹ Atunci conducătorii cei viteji din Locuinţa Morţilor vor zice despre el şi despre cei ce-l ajutau: «S-au coborât şi zac printre cei necircumcişi, răpuşi de sabie!»

²² Acolo este Asiria şi toată adunarea ei! De jur împrejurul ei se află mormintele tuturor celor ucişi, care au căzut răpuşi de sabie ²³ şi cărora li s-au dat morminte în cele mai adânci locuri ale gropii. Adunarea ei se află de jur împrejurul mormântului ei, şi anume toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie, ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii.

²⁴ Acolo este Elamul şi toată mulţimea lui! De jur împrejurul mormântului lui se află toţi cei ucişi, care au căzut răpuşi de sabie. Ei, care răspândeau teroare pe tărâmul celor vii, s-au coborât necircumcişi în tărâmul de jos. Acum ei îşi poartă ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă. ²⁵ I-au pregătit Elamului un pat în mijlocul celor ucişi şi toată mulţimea lui se află împrejurul mormântului lui. Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. Ei îşi poartă acum ruşinea împreună cu cei ce s-au coborât în groapă; au fost culcaţi alături de cei ucişi.

²⁶ Acolo sunt Meşekul şi Tubalul şi toată mulţimea lor, de jur împrejurul mormântului lor! Toţi sunt necircumcişi şi au fost răpuşi de sabie, căci răspândeau teroare pe tărâmul celor vii. ²⁷ Să nu zacă ei împreună cu cei viteji, care au căzut dintre cei necircumcişi şi care au coborât în Locuinţa Morţilor cu toate armele lor de război, cei ale căror săbii au fost puse sub capetele lor? Nelegiuirile lor au fost puse pe oasele lor, căci aceşti viteji erau o teroare pe tărâmul celor vii.

²⁸ Tot aşa şi tu, Faraon, vei fi zdrobit şi vei zăcea printre cei necircumcişi, împreună cu cei răpuşi de sabie.

²⁹ Acolo este şi Edomul, împreună cu regii şi toţi prinţii lui, care, în pofida vitejiei lor, au fost puşi alături de cei răpuşi de sabie. Ei zac împreună cu cei necircumcişi, cu cei ce s-au coborât în groapă.

³⁰ Acolo sunt toţi prinţii nordului şi toţi sidonienii; ei s-au coborât împreună cu cei ucişi, în pofida terorii pe care au răspândit-o. În ciuda vitejiei lor, ei sunt acum acoperiţi de ruşine. Aceşti necircumcişi zac împreună cu cei răpuşi de sabie şi-şi poartă ruşinea alături de cei ce s-au coborât în groapă.

³¹ Faraon – el şi întreaga lui oştire – îi va vedea şi se va consola pentru întreaga lui mulţime care a fost răpusă de sabie, zice Stăpânul Domn. ³² Căci voi răspândi teroarea pe tărâmul celor vii, şi Faraon cu toată mulţimea lui va fi pus să zacă printre cei necircumcişi, alături de cei răpuşi de sabie, zice Stăpânul Domn.»“

Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel

33 Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ² „Fiul omului, vorbeşte-le celor din poporul tău şi spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei ţări, iar cei din poporul ţării vor lua din mijlocul lor un om şi-l vor pune să fie străjer al lor, ³ dacă străjerul vede sabia venind împotriva ţării şi sună din trâmbiţă, dând de ştire poporului, ⁴ iar cel care aude sunetul trâmbiţei nu ia aminte, atunci sabia va veni şi îi va lua viaţa. Sângele lui să cadă asupra capului lui. ⁵ Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei şi nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, îşi va scăpa viaţa. ⁶ Dacă însă străjerul vede sabia venind şi nu sună din trâmbiţă, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine şi ia viaţa cuiva, omul acela va fi omorât din pricina nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.

⁷ Tu, fiul omului, eşti străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea şi le vei da de ştire din partea Mea. ⁸ Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranţă!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din pricina nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ⁹ Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău ca să renunţe la calea lui, iar el nu se va întoarce de la umbletele lui, atunci el va muri din pricina nelegiuirii lui, iar tu îţi vei scăpa sufletul.»

Dreptatea şi mila lui Dumnezeu

¹⁰ Tu, fiul omului, spune-le celor din Casa lui Israel următorul lucru: «Voi ziceţi: ‘Nelegiuirile şi păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscaţi de vlagă din pricina lor. Cum vom putea trăi?’ ¹¹ Prin urmare, spune-le astfel: ‘Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă! Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?’»

¹² De aceea, fiul omului, spune-le celor din poporul tău astfel: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua nelegiuirii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. ¹³ Când Eu îi spun celui drept că în mod sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, săvârşeşte nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti şi va muri din pricina nedreptăţii pe care a săvârşit-o. ¹⁴ Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui şi face judecată şi dreptate, ¹⁵ dacă cel rău dă înapoi garanţia, înapoiază ce a jefuit, urmează învăţăturile dătătoare de viaţă şi nu mai săvârşeşte nedreptate, în mod sigur va trăi şi nu va muri. ¹⁶ Toate păcatele pe care le-a săvârşit nu i se vor mai aminti; el a făcut judecată şi dreptate, prin urmare, în mod sigur va trăi.»

¹⁷ Şi totuşi cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!

¹⁸ Aşadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedreptate, el va muri din pricina aceasta. ¹⁹ Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face judecată şi dreptate, va trăi tocmai din pricina aceasta. ²⁰ Fiindcă ziceţi: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!»“

Împlinirea profeţiei cu privire la căderea Ierusalimului

²¹ În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine un fugar de la Ierusalim şi mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“ ²² Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, şi El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineaţa. Aşadar, gura îmi fusese deschisă şi nu mai eram mut.

²³ Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: ²⁴ „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din ţara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire ţara. Noi suntem mulţi, deci cu siguranţă ţara ne-a fost dată şi nouă drept moştenire!» ²⁵ De aceea spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi care mâncaţi carne cu sânge, care vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge, voi să moşteniţi ţara? ²⁶ Vă încredeţi în sabia voastră, săvârşiţi urâciuni şi fiecare din voi o necinsteşte pe soţia semenului său. Ar trebui deci să moşteniţi ţara?»

²⁷ Să le mai spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea răpuşi de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortăreţe şi cei din peşteri vor muri din pricina molimei. ²⁸ Voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat, iar mândria tăriei ei se va sfârşi. Munţii lui Israel vor fi atât de pustiiţi, încât nimeni nu-i va mai traversa. ²⁹ Când voi preface ţara într-o pustietate şi într-un loc devastat din pricina urâciunilor pe care le-au săvârşit, vor şti că Eu sunt Domnul.’»

³⁰ Fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi-şi zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Haidem să mergem să auzim care este cuvântul ieşit de la Domnul!» ³¹ Şi vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câştig necinstit. ³² Tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu corzi. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc. ³³ Însă când va veni pustiirea – şi iat-o că vine – vor şti că a fost un profet în mijlocul lor.“

Matei 18:21-35

Pilda cu sclavul nemilostiv

²¹ Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

²² Isus i-a răspuns:

– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

²³ De aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi. ²⁴ Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi. ²⁵ Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. ²⁶ Sclavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis:

– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!

²⁷ Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.

²⁸ După ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis:

– Plăteşte ce-mi datorezi!

²⁹ Atunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis:

– Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!

³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator. ³¹ Când confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

³² Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis:

– Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! ³³ Nu trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?

³⁴ Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.

³⁵ Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.

Proverbe 15:15-17

¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele,    dar cel cu inima voioasă are parte de un ospăţ necurmat.

¹⁶ Mai bine puţin, dar cu frică de Domnul,    decât o mare bogăţie cu tulburare.

¹⁷ Mai bine o mâncare de legume unde este dragoste,    decât un bou îngrăşat unde este ură.