Biblia în decurs de un an

Plănuiai de mult timp să citești Biblia într-un an?
Începe cu noi astăzi!
În fiecare zi vei găsi noi capitole atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, pe care le poți deschide cu un singur click.

14-02-2025

Geneza 37-39

Iosif şi fraţii săi

37 Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan.

Aceasta este istoria lui Iacov.

La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată. Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. El le-a zis:

– Ascultaţi visul pe care l-am avut! Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.

Fraţii săi i-au răspuns:

– Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?!

Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi:

– Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.

10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i:

– Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?

11 Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis.

12 Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem. 13 Israel i-a zis lui Iosif:

– Ştii că fraţii tăi pasc oile lângă Şehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.

– Sunt gata, a răspuns el.

14 – Du-te, vezi dacă fraţii tăi şi turma sunt bine şi adu-mi veşti! i-a zis Israel.

Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Şehem, 15 un om l-a găsit rătăcind pe câmp şi l-a întrebat:

– Ce cauţi?

16 – Îi caut pe fraţii mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?

17 Omul acela i-a răspuns:

– Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan.

Iosif s-a dus pe urma fraţilor săi şi i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. 19 Ei s-au sfătuit astfel:

– Vine „visătorul“! 20 Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui.

21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând:

– Să nu-i luăm viaţa! 22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui.

Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, 24 l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. 25 Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. 26 Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? 27 Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. 28 Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt. 29 Când Ruben s-a întors la fântână şi a văzut că Iosif nu mai era acolo, şi-a sfâşiat hainele. 30 Apoi s-a dus la fraţii săi şi le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“ 31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ţap şi au înmuiat tunica în sânge. 32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“ 33 El a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâşiat în bucăţi.“ 34 Atunci Iacov şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile. 35 Toţi fiii şi fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor.“ 36 Midianiţii l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon şi conducător al gărzii.

Iuda şi Tamar

38 În vremea aceea, Iuda a plecat de la fraţii săi şi s-a aşezat în vecinătatea unui adulamit pe care îl chema Hira. Iuda a întâlnit-o acolo pe fiica unui canaanit pe care-l chema Şua, s-a căsătorit cu ea şi a intrat la ea. Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia Iuda i-a pus numele Er. Ea a rămas din nou însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Onan. A născut un alt fiu şi i-a pus numele Şela. Ea l-a născut în Chezib.

Iuda i-a luat o soţie lui Er, întâiul său născut; numele ei era Tamar. Dar Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului, astfel că Domnul l-a omorât. Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Căsătoreşte-te cu soţia fratelui tău şi împlineşte-ţi faţă de ea datoria de cumnat: ridică-i un urmaş fratelui tău.“ Dar pentru că ştia că urmaşul nu va fi al său, Onan vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori intra la soţia fratelui său, pentru a nu-i da un urmaş fratelui său. 10 Ceea ce făcea Onan era o nelegiuire înaintea Domnului, aşa că Domnul l-a omorât şi pe el. 11 Atunci Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.“ El spunea însă aşa, de teamă ca nu cumva şi acesta să moară, ca şi fraţii săi. Astfel, Tamar s-a întors în casa tatălui ei.

12 După mai multă vreme, soţia lui Iuda, fiica lui Şua, a murit. După ce a depăşit durerea pierderii ei, Iuda s-a dus împreună cu adulamitul Hira, prietenul său, la Timna, la cei care-i tundeau oile. 13 Tamarei i s-a spus: „Socrul tău se duce la Timna, ca să-şi tundă oile.“ 14 Atunci ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl şi s-a înfăşurat cu un şal, apoi s-a aşezat la intrarea în Enayim, care se află în drum spre Timna. Îşi dăduse seama că, deşi Şela crescuse, ea nu-i fusese dată de soţie. 15 Când Iuda a văzut-o, a crezut că este o prostituată, pentru că avea faţa acoperită. 16 El s-a îndreptat către ea pe marginea drumului şi, fără să ştie că era nora sa, i-a zis:

– Lasă-mă să intru la tine!

– Ce-mi vei da, dacă intri la mine? a întrebat ea.

17 – Îţi voi trimite un ied din turmă, a răspuns el.

– Doar dacă îmi dai o garanţie până îl vei trimite, a spus ea.

18 – Ce garanţie să-ţi dau? a întrebat el.

– Sigiliul tău, şnurul tău şi toiagul din mâna ta, a răspuns ea.

El i le-a dat şi a intrat la ea, iar ea a rămas însărcinată de la el. 19 După aceea ea a plecat îndată, şi-a dat jos vălul şi s-a schimbat în hainele de văduvă. 20 Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să recupereze garanţia de la femeie, acesta n-a mai găsit-o. 21 El i-a întrebat pe localnici:

– Unde este prostituata care stătea lângă drum, la Enayim?

– N-a fost aici nici o prostituată, au răspuns ei.

22 El s-a întors la Iuda şi i-a zis:

– N-am găsit-o; mai mult, localnicii au zis că n-a fost nici o prostituată acolo.

23 Iuda a răspuns:

– Să ţină ce a luat, numai să nu ne facem de râs; am trimis acest ied, dar n-ai mai găsit-o.

24 După trei luni, lui Iuda i s-a spus:

– Nora ta, Tamar, s-a prostituat şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei.

– Scoateţi-o afară ca să fie arsă! a spus Iuda.

25 Pe când era scoasă afară, ea i-a trimis vorbă socrului ei: „Proprietarul acestor lucruri m-a lăsat însărcinată; vezi dacă recunoşti ale cui sunt acest sigiliu, şnur şi toiag.“ 26 Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată decât mine, pentru că nu i-am dat-o de soţie fiului meu Şela.“ De atunci nu s-a mai apropiat de ea. 27 Când i-a venit vremea să nască, în pântecele ei se aflau gemeni. 28 În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna; moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul!“ 29 Dar el şi-a tras mâna înapoi şi a ieşit fratele său; atunci ea a zis: „Ce spărtură ai făcut!“ De aceea i s-a pus numele Pereţ. 30 După aceea a ieşit fratele său, cel cu firul roşu legat la mână şi i s-a pus numele Zerah.

Iosif şi soţia lui Potifar

39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

10 Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. 11 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, 12 ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. 13 Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, 14 i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, 15 iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ 16 Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă 17 şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, 18 dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

19 Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, 20 l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. 21 Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. 22 Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. 23 Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Luca 10:1-12

Trimiterea celor şaptezeci şi doi

10 După toate acestea, Domnul a rânduit alţi şaptezeci şi doi de oameni şi i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate şi în orice loc pe unde urma să meargă El. El le-a zis: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său! Duceţi-vă! Iată, eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! Să nu luaţi cu voi nici pungă cu bani, nici traistă, nici sandale şi să nu salutaţi pe nimeni pe drum!

În orice casă intraţi, să spuneţi mai întâi: «Pacea să fie peste această casă!» Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. Rămâneţi în casa aceea şi mâncaţi şi beţi ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutaţi dintr-o casă într-alta!

În orice cetate în care intraţi şi oamenii vă primesc, să mâncaţi ce vi se va pune înainte! Vindecaţi-i pe cei bolnavi de acolo şi spuneţi-le: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!» 10 Dacă însă în cetatea în care intraţi, oamenii nu vă primesc, să ieşiţi pe străzile ei şi să ziceţi: 11 «Ne ştergem până şi praful care ni s-a adunat pe picioare în cetatea voastră, ca mărturie împotriva voastră! Totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!