2 Samuel 20:1-22:30

Rebeliunea lui Şeba

20 S-a întâmplat că se afla acolo un om nelegiuit pe nume Şeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din corn şi a zis:

„Noi n-avem nici o parte în David    şi nici o moştenire în fiul lui Işai.La corturile tale, Israel!“

² Toţi bărbaţii lui Israel l-au părăsit astfel pe David şi l-au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Bărbaţii lui Iuda însă au rămas alipiţi de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim. ³ După ce a sosit acasă, la Ierusalim, David le-a luat pe cele zece ţiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat şi le-a aşezat într-o casă, sub supraveghere. Le-a purtat de grijă, dar nu a mai intrat la ele. Acestea au rămas închise până în ziua morţii lor, trăind asemenea unor văduve.

⁴ Regele i-a zis lui Amasa: „Cheamă-i la mine pe bărbaţii lui Iuda în trei zile şi adu-i înaintea mea! Să fii şi tu prezent aici!“ ⁵ Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta. ⁶ Atunci David i-a zis lui Abişai: „Să ştii că Şeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne-a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca nu cumva să găsească cetăţi fortificate şi să scape de noi.“ ⁷ Astfel oamenii lui Ioab, cheretiţii, peletiţii şi toţi războinicii viteji au ieşit din Ierusalim, sub comanda lui Abişai, pentru a-l urmări pe Şeba, fiul lui Bicri. ⁸ În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit şi Amasa să-i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într-o tunică de război şi peste aceasta, la şold, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa sabia i-a ieşit din teacă. ⁹ Ioab l-a salutat pe Amasa, spunându-i: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să-l sărute. ¹⁰ Amasa n-a dat atenţie sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l-a lovit cu ea în stomac, vărsându-i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abişai, a continuat să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri. ¹¹ Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa şi striga: „Cine este de partea lui Ioab şi cine este de partea lui David să-l urmeze pe Ioab!“ ¹² Trupul lui Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Slujitorul lui Ioab a văzut că toţi luptătorii se opreau. Când a văzut el că fiecare om se oprea în dreptul lui Amasa, a tras trupul de pe drum pe câmp şi a aruncat o haină peste el. ¹³ După ce a fost luat din drum, toţi oamenii l-au urmat pe Ioab în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri. ¹⁴ El a străbătut toate seminţiile lui Israel, îndreptându-se înspre Abel-Bet-Maaca. Toţi beriţii s-au adunat şi l-au urmat. ¹⁵ Ioab cu oamenii săi au venit şi l-au asediat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca. Au ridicat o rampă de asalt împotriva cetăţii până la înălţimea meterezei şi au început să dărâme zidul. ¹⁶ Atunci o femeie înţeleaptă din cetate a strigat:

– Ascultaţi! Ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să se apropie ca să-i vorbesc.

¹⁷ Ioab s-a apropiat, iar femeia l-a întrebat:

– Tu eşti Ioab?

– Da, eu sunt! i-a răspuns acesta.

– Ascultă ce are de spus slujitoarea ta! i-a zis femeia.

– Ascult, i-a zis Ioab.

¹⁸ – Odinioară, a continuat femeia, se obişnuia să se spună: „Să întrebăm la Abel!“ Şi totul se termina aici. ¹⁹ Noi suntem una din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, iar tu cauţi să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să devorezi moştenirea Domnului?

²⁰ Ioab i-a răspuns femeii:

– Cu nici un chip nu doresc să devorez şi să distrug. ²¹ Nu asta vreau! Dar un om din regiunea muntoasă a lui Efraim, pe nume Şeba, fiul lui Bicri, s-a răzvrătit împotriva regelui, împotriva lui David. Daţi-mi-l doar pe el şi mă voi îndepărta de cetate.

– Bine, i-a zis femeia lui Ioab, capul lui îţi va fi aruncat de pe zid.

²² Femeia i-a înduplecat pe toţi cei din cetate cu sfatul ei înţelept. Aceştia i-au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din corn şi oamenii săi s-au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s-a întors la rege, în Ierusalim.

²³ Ioab era conducătorul întregii oştiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor; ²⁴ Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar; ²⁵ Şeva era scrib, iar Ţadok şi Abiatar erau preoţi. ²⁶ De asemenea, şi iairitul Ira era preotul lui David.

Răzbunarea ghivoniţilor

21 Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul şi Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul şi a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniţi.“ ² Regele i-a chemat pe ghivoniţi ca să le vorbească. (Ghivoniţii nu erau israeliţi; ei erau o rămăşiţă a amoriţilor. Israeliţii le-au jurat că-i vor cruţa, însă Saul, în râvna lui pentru Israel şi Iuda, a încercat să-i nimicească). ³ David i-a întrebat pe ghivoniţi:

– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aş putea să fac ispăşire ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

⁴ – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul şi de la familia sa, i-au răspuns ghivoniţii. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.

– Voi face ceea ce-mi cereţi, le-a zis regele.

⁵ Atunci ei i-au zis regelui:

– Fiindcă omul acesta ne-a distrus şi-şi pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului.

– Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.

⁷ Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el şi Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruţat însă pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ I-a luat pe Armoni şi pe Mefiboşet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Riţpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, ⁹ şi i-a dat în mâinile ghivoniţilor. Aceştia i-au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toţi cei şapte au murit împreună, fiind ucişi în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. ¹⁰ Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului şi până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului şi în timpul nopţii de animalele sălbatice. ¹¹ Spunându-i-se lui David ce făcea Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul, ¹² acesta s-a dus şi a adus osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeş-Ghiladului (aceştia le furaseră din piaţa din Bet-Şan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa). ¹³ A adus de acolo osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan şi au fost adunate, de asemenea, şi rămăşiţele celor care tocmai fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au înmormântat osemintele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul tatălui său, Chiş. Şi au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru ţară.

Bătălii împotriva filistenilor

¹⁵ Între filisteni şi Israel a avut loc o nouă bătălie, iar David a pornit la luptă împotriva filistenilor, împreună cu oamenii săi. David însă a obosit. ¹⁶ Işbi-Benob, unul dintre urmaşii lui Rafa, care avea o suliţă cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de şecheli şi care era încins cu o sabie nouă, şi-a pus în gând să-l omoare pe David. ¹⁷ În ajutorul lui David a venit însă Abişai, fiul Ţeruiei, care l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat spunându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război pentru ca să nu stingi lumina lui Israel.“

¹⁸ După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmaşii lui Rafa. ¹⁹ În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l-a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. ²⁰ S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş, care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. ²² Aceştia patru i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.

Cântecul de laudă al lui David

22 David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. ² El a zis:

„Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!³     Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,        scutul meu, cornul mântuirii mele,întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu!    Tu mă scapi de asuprire!⁴ Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,    şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

⁵ Mă înfăşuraseră valurile morţii,    mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!⁶ Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,    mă prinseseră laţurile morţii.⁷ Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,    L-am chemat pe Dumnezeul meu.El mi-a ascultat glasul din Templul Său    şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

⁸ Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,    temeliile cerurilor s-au zgâlţâit,        s-au clătinat, pentru că El se mâniase.⁹ Fum se ridica din nările Lui    şi foc mistuitor din gura Lui,        cărbuni aprinşi ieşeau din ea.¹⁰ A aplecat cerurile şi a coborât;    nori negri erau sub picioarele Lui.¹¹ Călărea pe un heruvim şi zbura;    plutea pe aripile vântului.¹² Întunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui    erau grămezi de ape şi nori deşi.¹³ Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.¹⁴ Domnul a tunat din ceruri,    Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.¹⁵ A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani,    a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.¹⁶ La mustrarea Domnului,    la suflarea nărilor Lui,s-au văzut albiile apelor    şi s-au descoperit temeliile lumii.¹⁷ El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,    m-a scos din apele cele mari,¹⁸ m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic    şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.¹⁹ Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,    dar Domnul mi-a fost sprijin.²⁰ El m-a scos la loc larg,    m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.

²¹ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,    mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,²² căci am păzit căile Domnului    şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;²³ toate judecăţile Lui sunt înaintea mea    şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;²⁴ am fost fără pată înaintea Lui    şi m-am păzit de nelegiuire.²⁵ Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,    după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

²⁶ Cu cel credincios, Tu Te arăţi credincios,    cu cel drept, Tu Te arăţi drept;²⁷ cu cel curat, Tu Te arăţi curat,    dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.²⁸ Tu mântuieşti poporul smerit,    dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.²⁹ Tu eşti candela mea, Doamne!    Domnul îmi luminează întunericul.³⁰ Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,    cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.