Geneza 17-19

Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia

17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:

– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, ² iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ ³ Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: ⁴ „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. ⁵ Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam, pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. ⁶ Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. ⁷ Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine. ⁸ Eu îţi voi da, ţie şi seminţei tale după tine, ţara în care locuieşti acum ca străin, toată ţara Canaan, ca pe o proprietate veşnică; iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“

⁹ Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam:

– În ce te priveşte pe tine, să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi după tine, în toate generaţiile care vor urma. ¹⁰ Acesta este legământul Meu cu tine şi cu urmaşii tăi după tine, legământ pe care trebuie să-l respecţi: fiecare bărbat dintre voi să fie circumcis. ¹¹ Să vă circumcideţi în carnea prepuţului vostru; acesta va fi un semn al legământului Meu cu voi. ¹² În toate generaţiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis când va avea opt zile, fie că este născut în gospodăria ta, fie că l-ai cumpărat cu argint de la vreun străin, şi nu este dintre urmaşii tăi. ¹³ Trebuie să fie circumcişi atât cel născut în gospodăria ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. ¹⁴ Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuţului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu.“

¹⁵ De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:

– În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara. ¹⁶ Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“

¹⁷ Atunci Avraam I s-a închinat până la pământ, a râs şi şi-a zis în sine: „I se poate naşte copil unui om de o sută de ani? Poate Sara, care este de nouăzeci de ani, să aibă un copil?“ ¹⁸ Apoi I-a zis lui Dumnezeu:

– Aş vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta!

¹⁹ Dar Dumnezeu i-a răspuns:

– Cu siguranţă Sara îţi va naşte un fiu căruia să-i pui numele Isaac. Eu voi încheia un legământ veşnic cu el şi cu sămânţa lui după el. ²⁰ În ceea ce-l priveşte pe Ismael, te-am auzit: îl voi binecuvânta şi îl voi face roditor şi foarte numeros. El va fi tatăl a doisprezece prinţi, iar Eu îl voi face un neam mare. ²¹ Totuşi legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care Sara îl va naşte la anul, pe vremea aceasta.

²² Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat de la el. ²³ Chiar în ziua aceea, Avraam i-a luat pe fiul său Ismael, pe toţi cei născuţi în gospodăria sa şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său, pe toţi bărbaţii din gospodăria sa, şi i-a circumcis în carnea prepuţurilor lor, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. ²⁴ Avraam avea nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, ²⁵ iar fiul său Ismael avea treisprezece ani. ²⁶ Avraam şi fiul său au fost circumcişi chiar în ziua aceea. ²⁷ Au fost circumcişi împreună cu el şi toţi bărbaţii din gospodăria sa, atât cei născuţi în gospodărie, cât şi cei cumpăraţi cu argint de la străini.

Cei trei vizitatori

18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. ² La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. ³ El a zis:

– Stăpâne, dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. ⁴ Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. ⁵ Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.

– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.

⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină, frământă şi fă pâine.“ ⁷ El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. ⁸ Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. ⁹ Ei l-au întrebat:

– Unde este Sara, soţia ta?

– Acolo, în cort, a răspuns el.

¹⁰ Apoi Unul dintre ei a spus:

– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.

Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. ¹¹ Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. ¹² De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ ¹³ Domnul l-a întrebat pe Avraam:

– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ ¹⁴ Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.

¹⁵ Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:

– Nu am râs.

– Ba da, ai râs! a răspuns El.

Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma

¹⁶ Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. ¹⁷ Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, ¹⁸ din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? ¹⁹ Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ ²⁰ Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! ²¹ Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“

²² Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului. ²³ Avraam s-a apropiat de El şi a zis:

– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? ²⁴ Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? ²⁵ Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?

²⁶ – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.

²⁷ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, ²⁸ dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?

– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

²⁹ – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.

– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³⁰ – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.

– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³¹ – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.

– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

³² – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.

– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

³³ După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.

Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ ² şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

³ Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. ⁴ Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, ⁵ l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

⁶ Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el ⁷ şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. ⁸ Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

⁹ – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; ¹¹ iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. ¹² Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, ¹³ pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ ¹⁴ Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ ¹⁶ Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. ¹⁷ Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

¹⁸ – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a răspuns Lot. ¹⁹ Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

²¹ – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. ²⁵ Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. ²⁶ Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. ²⁸ S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

²⁹ Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. ³¹ Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. ³² Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, care este strămoşul moabiţilor de astăzi. ³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami, care este strămoşul amoniţilor de astăzi.