Iov 21-23

Răspunsul lui Iov

21 Iov a răspuns:

² „Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!    Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.³ Lăsaţi-mă să vorbesc,    iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.⁴ Este plângerea mea adresată unui om?    Şi de ce n-aş fi nerăbdător?⁵ Priviţi-mă, miraţi-vă    şi puneţi-vă mâna la gură!⁶ Când mă gândesc la acestea mă înspăimânt    şi un tremur îmi cuprinde trupul.⁷ De ce trăiesc cei răi,    de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?⁸ Îşi văd copiii aşezaţi în jurul lor    şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.⁹ Casele lor sunt în siguranţă, fără teamă,    nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.¹⁰ Taurii lor sunt întotdeauna prăsitori,    vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.¹¹ Îşi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă    şi copiii lor zburdă pe lângă ei.¹² Ei cântă la tamburină şi harfă    şi se bucură la sunetul fluierului.¹³ Ei îşi trăiesc zilele în bunăstare    şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace.¹⁴ Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!    Nu vrem să cunoaştem căile Tale.¹⁵ Cine este Cel Atotputernic ca să-I slujim?    Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»¹⁶ Nu se bucură ei de bunăstarea lor?    Departe de mine însă sfatul celor răi!

¹⁷ De câte ori li se stinge candela celor răi    şi vine nenorocirea peste cei ca ei?        Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?¹⁸ Sunt ei ca paiul înaintea vântului    şi ca pleava luată de furtună?¹⁹ Voi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»    Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!²⁰ Ochii lui să vadă nimicirea lui    şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.²¹ Căci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă,    când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?²² Îl va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa,    pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?²³ Un om moare în plină putere,    în deplină siguranţă şi fără greutăţi,²⁴ cu trupul plin de grăsime    şi cu măduva mustind în oasele lui.²⁵ Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,    fără să fi gustat niciodată fericirea.²⁶ Totuşi amândoi stau în ţărână    şi viermii îi acoperă.

²⁷ Ştiu bine ce gândiţi,    planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.²⁸ Voi ziceţi: «Unde este casa celui mare?    Unde este cortul locuinţei celor răi?»²⁹ Nu i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc    şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,³⁰ potrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii    şi scăpat în ziua mâniei?³¹ Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui?    Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?³² Când e dus în groapă,    i se pune o strajă la mormânt.³³ Bulgării din vale îi sunt dulci;    toţi oamenii merg după el        şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.³⁴ Deci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte?    Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“

Al treilea discurs al lui Elifaz din Teman

22 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:

² „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu?    Chiar cel mai înţelept Îi poate sluji la ceva?³ Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăieşti drept?    Ce câştigă El dacă sunt curate căile tale?⁴ Pentru evlavia ta te mustră El    şi intră la judecată cu tine?⁵ Nu e mare răutatea ta?    Nu sunt fără sfârşit nedreptăţile tale?⁶ N-ai luat tu garanţii de la fraţii tăi fără temei?    Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.⁷ N-ai dat apă celui însetat    şi n-ai vrut să dai pâine celui flămând,⁸ deşi erai un om puternic şi ţara era a ta,    erai un om onorat; trăiai în ea.⁹ Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale    şi ai zdrobit puterea celor orfani.¹⁰ De aceea eşti înconjurat de curse    şi eşti cuprins brusc de spaimă.¹¹ De aceea e atât de întuneric, că nu poţi vedea    şi te acoperă un şuvoi de ape.

¹² Nu este Dumnezeu în înălţimile cerului?    Priveşte cât de măreţe sunt cele mai înalte stele!¹³ Totuşi tu zici: «Ce ştie Dumnezeu?    Poate El judeca prin întunericul adânc?¹⁴ Nori groşi Îl înfăşoară şi astfel nu ne vede,    atunci când El umblă pe bolta cerului.»¹⁵ Te vei ţine de calea veche    pe care au urmat-o cei răi?¹⁶ Ei au fost smulşi înainte de vreme;    temelia le-a fost spălată de un şuvoi de apă.¹⁷ Ei I-au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!    Ce ne poate face Cel Atotputernic?»¹⁸ Totuşi El le-a umplut casele de bunătăţi.    Dar departe de mine sfatul celor răi!¹⁹ Cei drepţi văd căderea lor şi se bucură    şi cel nevinovat râde de ei, zicând:²⁰ «Duşmanii noştri sunt nimiciţi,    focul le mistuie bogăţia!»

²¹ Supune-te Lui şi fă pace cu El    şi aşa vei avea parte de bine.²² Primeşte învăţătura din gura Sa,    aşterne-ţi în inimă cuvintele Lui.²³ Dacă te întorci la Cel Atotputernic, vei fi repus în drepturi;    dacă izgoneşti răutatea departe de cortul tău,²⁴ dacă vei arunca aurul în ţărână    şi aurul de Ofir în albia pâraielor,²⁵ dacă Cel Atotputernic va fi aurul tău    şi argintul tău cel mai preţios,²⁶ atunci te vei bucura în Cel Atotputernic    şi-ţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.²⁷ Te vei ruga Lui şi El te va auzi    şi tu îţi vei ţine jurămintele.²⁸ Ce vei hotărî se va împlini,    lumina va străluci pe căile tale.²⁹ Când oamenii sunt smeriţi Tu spui: «Să fie ridicaţi!»    El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.³⁰ El va elibera chiar şi pe cei vinovaţi;    ei vor scăpa datorită curăţiei mâinilor tale.“

Răspunsul lui Iov

23 Iov a răspuns:

² „Şi azi plângerea mea este amară!    În ciuda geamătului meu, mâna Lui mă apasă greu.³ O! de-aş şti unde să-L găsesc,    de m-aş putea apropia de locuinţa Lui!⁴ Mi-aş aduce cauza înaintea Lui,    mi-aş umple gura cu dovezi.⁵ Aş afla ce mi-ar răspunde    şi aş înţelege ce mi-ar spune.⁶ Mi se va opune oare cu marea Sa putere?    Nu! El va asculta când Îi vorbesc.⁷ Un om drept îşi poate aduce cauza înaintea Lui    şi voi fi eliberat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

⁸ Dacă m-aş duce spre răsărit, El nu e acolo,    dacă aş merge spre apus, nu-L voi găsi.⁹ Când El lucrează în nord, nu-L zăresc,    când se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.¹⁰ Dar El ştie calea pe care o urmez;    când mă va încerca voi ieşi ca aurul.¹¹ Piciorul meu a urmat îndeaproape paşii Săi,    m-am ţinut de calea Sa, fără să mă abat de pe ea.¹² Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale.    Am adunat cuvintele gurii Sale mai mult decât hrana mea zilnică.¹³ Dar El rămâne Acelaşi; cine I se poate împotrivi?    El face ce-I doreşte sufletul.¹⁴ El va împlini ce a hotărât pentru mine    şi va mai face multe altele.¹⁵ De aceea mă înspăimânt înaintea Lui;    sunt îngrozit când mă gândesc la toate acestea.¹⁶ Dumnezeu mi-a înfricoşat inima,    Cel Atotputernic m-a înspăimântat.¹⁷ Totuşi nu sunt redus la tăcere de întuneric,    de întunericul gros care-mi acoperă faţa.