Numeri 4:34-6:27

Numărul pe clanuri al leviţilor

³⁴ Moise, Aaron şi conducătorii adunării i-au numărat pe fiii lui Chehat, potrivit clanurilor şi familiilor lor, ³⁵ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi aceia care erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii; ³⁶ numărul lor pe clanuri a fost de două mii şapte sute cincizeci. ³⁷ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile chehatiţilor, toţi aceia care puteau să slujească la Cortul Întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

³⁸ Apoi au fost număraţi gherşoniţii potrivit clanurilor şi familiilor lor, ³⁹ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii, ⁴⁰ număraţi potrivit clanurilor şi familiilor lor, au fost două mii şase sute treizeci de oameni. ⁴¹ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile gherşoniţilor, toţi aceia care puteau să slujească la Cortul Întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului.

⁴² După aceea, au fost număraţi cei din clanurile fiilor lui Merari, potrivit clanurilor şi familiilor lor, ⁴³ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii, ⁴⁴ număraţi potrivit clanurilor lor, au fost trei mii două sute de oameni. ⁴⁵ Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din clanurile fiilor lui Merari, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului dată prin Moise.

⁴⁶ Toţi leviţii care au fost număraţi, pe care Moise, Aaron şi conducătorii lui Israel i-au numărat potrivit clanurilor şi familiilor lor, ⁴⁷ de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, toţi aceia care puteau să slujească şi să ducă poverile de la Cortul Întâlnirii, ⁴⁸ au fost în număr de opt mii cinci sute optzeci. ⁴⁹ Ei au fost număraţi după porunca dată de Domnul prin Moise, fiecăruia arătându-i-se ce trebuie să slujească şi ce trebuie să ducă.

Şi astfel ei au fost număraţi aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise.

Curăţirea taberei

5 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le israeliţilor să-i scoată afară din tabără pe toţi leproşii, pe toţi aceia care au vreo scurgere şi pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. ³ Să-i scoateţi afară atât pe bărbaţi, cât şi pe femei; să-i scoateţi afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor.“ ⁴ Israeliţii au făcut întocmai; ei i-au scos afară din tabără. Israeliţii au făcut aşa cum îi spusese Domnul lui Moise.

⁵ Domnul i-a mai zis lui Moise: ⁶ „Spune-le israeliţilor: «Când un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, săvârşind astfel o fărădelege împotriva Domnului, acel om este vinovat ⁷ şi trebuie să-şi mărturisească păcatul pe care l-a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime preţul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preţ şi să îl dea celui pe care l-a păgubit. ⁸ Dar dacă omul nu are nici o rudenie faţă de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul şi să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispăşire, cu care el trebuie să facă ispăşire pentru acel om. ⁹ De asemenea, fiecare contribuţie din toate darurile sfinte pe care israeliţii le aduc la preot, să fie a preotului. ¹⁰ Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce-i va da preotului va rămâne a preotului.»“

Testul pentru femeia bănuită de adulter

¹¹ Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ¹² „Spune-le israeliţilor: «Dacă soţia cuiva se abate de la calea cea dreaptă şi îi este necredincioasă soţului ei, ¹³ dacă un altul se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soţului şi astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit, dacă nu există nici o mărturie împotriva ei şi n-a fost prinsă în fapt, ¹⁴ dacă un duh de gelozie vine peste soţul ei şi el începe să fie gelos pe soţia lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el şi el începe să fie gelos pe soţia lui, deşi ea nu s-a pângărit, ¹⁵ atunci bărbatul trebuie să-şi ducă soţia la preot. El trebuie să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea şi să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o vină.

¹⁶ Apoi preotul s-o apropie şi s-o pună să stea înaintea Domnului; ¹⁷ preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ, după care să ia nişte praf de pe podeaua Tabernaculului şi să-l pună în apă. ¹⁸ Să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. ¹⁹ Preotul s-o pună pe femeie sub jurământ şi să-i zică: ‘Dacă nici un bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă nu te-ai abătut de la cale ca să trăieşti în necurăţie, în timp ce erai sub autoritatea soţului, atunci să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare care aduc blestem. ²⁰ Dar dacă te-ai abătut de la cale în timp ce erai sub autoritatea soţului, dacă te-ai pângărit şi un alt bărbat, altul decât soţul tău, s-a culcat cu tine,’ ²¹ – preotul s-o pună pe femeie sub acest jurământ al blestemului şi să-i spună aceste cuvinte – ‘atunci Domnul să te facă să fii de dispreţuit şi de blestemat în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele; ²² fie ca această apă care aduce blestem să-ţi intre în măruntaie şi să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!’ Şi femeia să zică: ‘Amin! Amin!’

²³ Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul şi să le şteargă apoi cu apă amară. ²⁴ După aceea, să-i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem; apa care aduce blestem va intra în ea şi-i va provoca suferinţă. ²⁵ Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să-l legene înaintea Domnului şi să-l aducă la altar; ²⁶ preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, şi să-l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. ²⁷ După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi i-a fost necredincioasă soţului ei, apa care aduce blestem va intra în ea şi îi va provoca suferinţă: pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca şi femeia va ajunge să fie dispreţuită în mijlocul poporului ei. ²⁸ Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, atunci ea va fi considerată nevinovată şi va putea avea copii.

²⁹ Aceasta este legea geloziei, când o femeie, aflându-se sub autoritatea soţului, se abate de la calea cea dreaptă şi se pângăreşte, ³⁰ sau când duhul geloziei vine peste un bărbat şi el începe să fie gelos pe soţia lui; preotul trebuie s-o aducă înaintea Domnului şi să-i facă întocmai după legea aceasta. ³¹ Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va purta vina.»“

Nazireatul

6 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când un bărbat sau o femeie face un jurământ deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului, ³ ei trebuie să se abţină de la vin şi băutură tare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din băutură tare, să nu bea nici o băutură făcută din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi. ⁴ În toate zilele sale de nazireat să nu mănânce nimic care vine din viţă, nici măcar sâmburi sau pieliţa strugurelui. ⁵ În toate zilele jurământului său de nazireat să nu treacă briciul pe capul lui; el va fi sfânt până se termină perioada pentru care s-a pus deoparte pentru Domnul; să-şi lase părul să crească în voie. ⁶ În toate zilele dedicării sale pentru Domnul să nu se atingă de vreun mort. ⁷ Să nu se pângărească nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când aceştia vor muri, pentru că semnul dedicării sale pentru Dumnezeu este pe capul lui. ⁸ În toate zilele nazireatului său să fie sfânt pentru Domnul. ⁹ Dar dacă un om moare brusc lângă el şi astfel îşi pângăreşte capul care a fost consacrat, va trebui să-şi radă capul în ziua curăţirii lui; să şi-l radă în ziua a şaptea. ¹⁰ Apoi, în ziua a opta, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbei. ¹¹ Preotul s-o aducă pe una ca jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere de tot şi să facă ispăşire pentru nazireu cu privire la păcatul făcut din cauza mortului. În aceeaşi zi nazireul trebuie să-şi consacre capul; ¹² să dedice din nou Domnului zilele sale ca nazireu şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină. De zilele dinainte nu se va ţine seama pentru că nazireatul său a fost pângărit.

¹³ Iată care este legea nazireului în ziua când ia sfârşit perioada lui de nazireat: nazireul trebuie să fie adus la intrarea Cortului Întâlnirii. ¹⁴ Acolo va trebui să aducă Domnului jertfa sa: un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot; o oaie de un an, fără meteahnă ca jertfă pentru păcat; un berbec fără meteahnă ca jertfă de pace; ¹⁵ un coş cu azime, turte făcute din făină aleasă, amestecată cu ulei, turte nedospite stropite cu ulei, împreună cu darurile de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite. ¹⁶ Preotul să le aducă înaintea Domnului, împreună cu jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot. ¹⁷ Să aducă şi berbecul ca jertfă de pace în cinstea Domnului alături de coşul cu azime; de asemenea, preotul va trebui să aducă şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură. ¹⁸ Apoi nazireul va trebui să-şi radă capul consacrat Domnului la intrarea Cortului Întâlnirii, să ia părul capului său care a fost consacrat şi să-l pună pe foc, sub jertfele de pace. ¹⁹ Preotul va trebui să ia unul din membrele din faţă ale berbecului, după ce a fiert, precum şi o turtă nedospită din coş şi o azimă şi să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul consacrat Domnului. ²⁰ Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. Acestea sunt sfinte şi aparţin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. După aceea nazireul va putea să bea vin.

²¹ Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ. Aşa trebuie să-şi aducă el jertfa Domnului pentru nazireatul său, în afară de ceea ce poate dărui de la sine. Să facă potrivit cu jurământul pe care l-a făcut, urmând legea nazireatului său.»“

Binecuvântarea poporului de către preoţi

²² Apoi Domnul i-a zis lui Moise: ²³ „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi: «Aşa să-i binecuvântaţi pe israeliţi. Să le spuneţi:

²⁴ ‘Domnul să te binecuvânteze    şi să te păzească!²⁵ Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine    şi să se îndure de tine!²⁶ Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine    şi să-ţi dea pacea!’»

²⁷ Aşa să pună Numele Meu peste israeliţi şi Eu îi voi binecuvânta.“