Isaia 4-7

4 În ziua aceea şapte femei    vor pune mâna pe un bărbatşi-i vor zice: «Ne vom mânca propria pâine    şi ne vom purta propriile haine,numai lasă-ne să-ţi purtăm numele!    Dă la o parte ocara de peste noi!»

Vlăstarul Domnului

² În ziua aceea Vlăstarul Domnului va fi frumos şi glorios, iar rodul ţării va fi mândria şi gloria supravieţuitorilor lui Israel. ³ Oricine este lăsat în Sion şi rămâne în Ierusalim, toţi cei înscrişi ca fiind vii în Ierusalim, vor fi numiţi sfinţi. ⁴ Odată ce Stăpânul va spăla murdăria fiicelor Sionului şi va curăţa petele de sânge din Ierusalim printr-un duh de judecată şi unul de foc, ⁵ Domnul va crea peste tot muntele Sion şi peste cei ce se adună acolo un nor de fum ziua şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un baldachin; ⁶ va fi o colibă şi o umbră în căldura zilei, un refugiu şi un loc ascuns de furtună şi ploaie.

Un cântec despre via Domnului

5 Voi cânta Preaiubitului meu    un cântec despre via Lui:Iubitul meu avea o vie    pe un deal fertil.² A săpat-o, a curăţat-o de pietre    şi a sădit în ea cele mai alese viţe.I-a zidit un turn de pază    şi i-a săpat un teasc.Apoi a aşteptat să facă struguri buni,    dar ea a făcut struguri sălbatici.

³ «Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,    judecaţi între Mine şi via Mea.⁴ Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele    şi nu i-am făcut?De ce a făcut struguri sălbatici    când Eu am aşteptat să facă struguri buni?

⁵ Acum vă voi spune    ce voi face cu via Mea:îi voi da la o parte gardul    şi ea va fi nimicită;îi voi dărâma zidul    şi ea va fi călcată-n picioare.⁶ O voi preface într-o pustie;    nu va mai fi curăţată, nici săpată        şi în ea vor creşte spini şi mărăcini.De asemenea, voi porunci norilor    să nu mai dea ploaie peste ea.»

⁷ Via Domnului Oştirilor    este Casa lui Israel,iar bărbaţii din Iuda    sunt grădina desfătării Sale.El se aştepta la judecată dreaptă,    dar, când colo, iată vărsare de sânge;se aştepta la dreptate,    dar, când colo, iată strigăt de durere.

Păcatul lui Iuda şi condamnarea lui

⁸ Vai de voi, cei ce înşiraţi casă după casă    şi uniţi ogor lângă ogor,până nu mai rămâne loc    şi trăiţi singuri în ţară.

⁹ Domnul Oştirilor a jurat în auzul meu:

«Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite,    case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.¹⁰ O vie de zece iugăre va da doar un bat,    un homer de sămânţă nu va da decât o efă.»

¹¹ Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme    ca să alerge după băutură!Vai de cei ce stau până noaptea târziu,    ca să se înfierbânte de vin!¹² Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa,    cu tamburina, flautul şi vinul,dar nu ţin seama de faptele Domnului,    nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale!¹³ Şi astfel poporul Meu va merge în captivitate    din lipsă de cunoştinţă;nobilii lor vor muri de foame    şi mulţimea lor se va usca de sete.¹⁴ De aceea Locuinţa Morţilor şi-a mărit pofta    şi şi-a deschis gura peste măsură.Nobilimea lui Iuda şi mulţimea lui vor coborî în ea    cu toţi gălăgioşii şi oamenii veseli.¹⁵ Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit    şi privirile trufaşe vor fi smerite.¹⁶ Dar Domnul Oştirilor va fi înălţat prin judecată    şi Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.¹⁷ Atunci mieii vor paşte ca pe păşunea lor,    vor mânca printre dărâmăturile bogaţilor.

¹⁸ Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile deşertăciunii    şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car,¹⁹ de cei ce zic: «Să se grăbească,    să-Şi facă repede lucrarea        ca s-o vedem!Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,    ca noi să-l cunoaştem!»

²⁰ Vai de cei ce numesc răul bine,    şi binele rău,întunericul lumină,    şi lumina întuneric,amărăciunea dulceaţă,    şi dulceaţa amărăciune!

²¹ Vai de cei ce se cred înţelepţi    şi de cei ce se consideră isteţi!

²² Vai de cei ce sunt eroi la băut vin    şi de neîntrecut la amestecat băuturi tari,²³ care pentru mită îl achită pe cel vinovat,    şi-l lipsesc de dreptate pe cel nevinovat!²⁴ De aceea, aşa cum limba focului arde miriştea    şi aşa cum iarba uscată piere în flăcări,tot aşa le va putrezi şi lor rădăcina,    iar floarea li se va risipi ca ţărâna,pentru că au respins Legea Domnului Oştirilor    şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.²⁵ De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.    El Îşi ridică mâna împotriva lor şi-i zdrobeşte.Munţii se clatină    şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,    iar mâna Sa este încă întinsă.

²⁶ El ridică un steag neamurilor de departe    şi fluieră pentru cei de la marginile pământului.        Şi iată-le că vin iute şi la timp.²⁷ Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se împiedică;    nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme;nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu    şi nici o curea de la sandală nu este ruptă.²⁸ Săgeţile le sunt ascuţite,    toate arcurile le sunt încordate;copitele cailor lor sunt ca de cremene    şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul.²⁹ Răcnetul lor e ca al unui leu,    răcnesc ca nişte lei tineri.Mârâie şi îşi prind prada    pe care o iau cu ei şi nimeni n-o mai poate scăpa.³⁰ În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui,    aşa cum vuieşte marea.Dacă cineva se va uita la ţară,    va vedea numai întuneric şi necaz;        chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“

Viziunea lui Isaia şi chemarea lui

6 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul. ² Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. ³ Strigau unul către altul şi ziceau:

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor!

Întreg pământul este plin de slava Lui!“

⁴ Uşorii şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum. ⁵ Am strigat:

„Vai de mine! Sunt pierdut!

Căci sunt un om cu buze necurate,

şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,

iar ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul Oştirilor!“

⁶ Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. ⁷ Mi-a atins gura cu el şi a zis:

„Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele.

Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“

⁸ Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:

– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?

– Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.

⁹ El a zis:

– Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:

„Să ascultaţi întruna, dar să nu înţelegeţi    şi să priviţi mereu, dar să nu pricepeţi!“¹⁰ Împietreşte inima celor din acest popor!    Fă ca urechile lor să audă greu şi închide-le ochii,ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,    să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecaţi!

¹¹ Atunci am întrebat:

– Până când, Stăpâne?

El mi-a răspuns:

– Până când cetăţile vor fi prefăcute în ruină    şi vor fi lipsite de locuitori,până când casele vor rămâne goale,    iar ogoarele devastate şi pustii;¹² până când Domnul îi va trimite pe toţi departe,    iar ţara va rămâne în întregime părăsită.¹³ Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,    aceasta va fi pustiită din nou.Dar aşa cum unui terebint sau unui stejar    îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,        tot aşa sămânţa sfântă va fi ca o buturugă în ţară.

Semnul lui Emanuel

7 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Reţin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia şi rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reuşit să-l cucerească. ² Când Casa lui David a aflat că Aram s-a aliat cu Efraim, inima lui Ahaz şi a poporului său a început să tremure aşa cum tremură copacii din pădure din pricina vântului. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:

– Du-te împreună cu fiul tău Şear-Iaşub ca să-l întâlneşti pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului ⁴ şi spune-i: „Fii cu băgare de seamă, stai liniştit şi nu te teme! Nu te lăsa copleşit din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Reţin, a lui Aram şi a fiului lui Remalia. ⁵ Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim şi cu fiul lui Remalia, uneltesc împotriva ta, zicând: ⁶ «Să atacăm Iuda, s-o sfâşiem şi s-o împărţim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l punem rege peste ea!» ⁷ Stăpânul Domn însă spune astfel:

«Aşa ceva nu se va întâmpla,    nu va avea loc,⁸ pentru că Damascul este capitala Aramului,    iar căpetenia Damascului este Reţin.În ceea ce-l priveşte pe Efraim,    în şaizeci şi cinci de ani va fi prea împrăştiat ca să mai fie un popor.⁹ Samaria este capitala lui Efraim,    iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia.Dacă nu veţi sta fermi în credinţă,    nu veţi mai sta deloc!»“

¹⁰ Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou:

¹¹ – Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinţei Morţilor, fie în înălţimile cerului.

¹² Dar Ahaz a răspuns:

– Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!

¹³ Atunci Isaia a zis:

– Ascultă dar, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercaţi răbdarea oamenilor? O veţi încerca şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel. ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti cum să respingă răul şi să aleagă binele.

¹⁶ Dar, înainte de a şti copilul cum să respingă răul şi să aleagă binele, ţara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. ¹⁷ Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărţit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.

¹⁸ Se va-ntâmpla în ziua aceea    că Domnul va şuieramuştelor de la izvoarele râurilor Egiptului    şi albinelor din Asiria.¹⁹ Ele vor veni şi se vor aşeza, toate,    în vâlcelele abrupte, în crăpăturile stâncilor,        pe toţi mărăcinii şi pe toate păşunile.²⁰ În ziua aceea Stăpânul va rade    cu un brici împrumutat de dincolo de râu,        cu împăratul Asiriei,capul, părul de pe picioare    şi chiar barba.²¹ În ziua aceea    un om va îngriji doar o juncă şi două oi,²² dar, pentru că vor da lapte din belşug,    el va avea smântână să mănânce;oricine va fi lăsat în ţară    va mânca smântână şi miere.²³ În ziua aceea,    în orice loc unde erauo mie de butuci de vie, preţuind o mie de şecheli de argint,    vor fi doar mărăcini şi spini;²⁴ Oamenii vor intra acolo cu arcuri şi săgeţi,    pentru că toată ţara va fi numai mărăcini şi spini.²⁵ În ce priveşte toate dealurile, care odinioară erau cultivate,    nu vei mai merge pe acolo de frica mărăcinilor şi a spinilor;        acestea vor fi păscute de vite şi călcate în picioare de oi.