2 Samuel 7:18-11:27

¹⁸ Regele David a intrat şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este Casa mea, de m-ai adus până aici? ¹⁹ Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul, Stăpâne Doamne? ²⁰ Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău. ²¹ Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău. ²² Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine. ²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii lor. ²⁴ Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor. ²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui şi fă precum ai zis. ²⁶ Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta! ²⁷ Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune. ²⁹ Binevoieşte deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

Biruinţele şi faima lui David

8 După aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a supus şi a luat din stăpânirea filistenilor cetatea Meteg-Ama. ² Apoi i-a învins şi pe moabiţi. Pe aceştia i-a culcat la pământ şi i-a măsurat cu o funie; cei cuprinşi în două lungimi de funie erau omorâţi, iar cei cuprinşi în a treia lungime erau lăsaţi în viaţă. Moabiţii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. ³ David l-a învins şi pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, când acesta s-a dus să-şi redobândească stăpânirea la râul Eufrat. ⁴ David a capturat de la el o mie de care, şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. David a tăiat tendoanele tuturor cailor de la care, cruţând din ei doar atâţia cât pentru o sută de care. ⁵ Arameii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, însă David a omorât douăzeci şi două de mii dintre ei. ⁶ David a pus garnizoane în regatul arameu al Damascului, iar arameii i-au fost supuşi lui David, plătindu-i tribut. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea. ⁷ David a luat scuturile de aur ale slujitorilor lui Hadad-Ezer şi le-a adus la Ierusalim, ⁸ iar din Tebah şi din Berotai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte mult bronz. ⁹ Când Toi, regele Hamatului, a aflat că David a învins întreaga oştire a lui Hadad-Ezer, ¹⁰ l-a trimis pe fiul său Ioram la regele David ca să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru că s-a luptat cu Hadad-Ezer, cu care şi el era în război, şi pentru că l-a biruit. Ioram a adus cu el lucruri din argint, din aur şi din bronz. ¹¹ Regele David le-a închinat şi pe acestea Domnului, aşa cum făcuse cu argintul şi cu aurul luat de la toate celelalte popoare pe care le-a supus: ¹² de la Edom, de la Moab, de la amoniţi, de la filisteni şi de la Amalek, precum şi din prada luată de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei. ¹³ Astfel, David şi-a făcut un nume. La întoarcere a ucis optsprezece mii de edomiţi în Valea Sării. ¹⁴ El a pus garnizoane în Edom; pe tot teritoriul edomiţilor el a pus garnizoane şi toţi edomiţii au devenit supuşii lui David. Domnul îi dădea biruinţă lui David oriunde mergea.

Funcţionarii lui David

¹⁵ David domnea peste întregul Israel, judecând şi făcând dreptate întregului popor.

¹⁶ Ioab, fiul Ţeruiei, era conducătorul oştirii;

Iehoşafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

¹⁷ Ţadok, fiul lui Ahitub, şi Ahimelek, fiul lui Abiatar, erau preoţi;

Seraia era scrib;

¹⁸ Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiţilor şi al peletiţilor,

iar fiii lui David erau cei dintâi pe lângă rege.

David şi Mefiboşet

9 David a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“ ² Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat:

– Tu eşti Ţiba?

– Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.

³ Regele l-a întrebat:

– Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate ca cea a lui Dumnezeu?

– Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.

⁴ – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele.

– În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.

⁵ Regele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. ⁶ Când Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis:

– Mefiboşet!

– Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.

⁷ – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.

⁸ Mefiboşet i s-a închinat şi i-a zis:

– Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?

⁹ Regele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis:

– I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii. ¹⁰ Tu, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.

Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori. ¹¹ El i-a răspuns regelui:

– Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă.

Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. ¹² Mefiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet. ¹³ Mefiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.

Amoniţii şi arameii sunt învinşi

10 După aceea, regele amoniţilor a murit, iar în locul lui a domnit fiul său, Hanun. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, tot aşa cum şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David şi-a trimis slujitorii ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, ³ căpeteniile amonite i-au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? David i-a trimis la tine pe slujitorii lui mai degrabă ca să cerceteze cetatea, să o iscodească şi să o cucerească.“

⁴ Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile pe jumătate, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul. ⁵ Când David a fost înştiinţat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până ce vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!“ ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au tocmit douăzeci de mii de pedestraşi aramei din Bet-Rehob şi din regatul arameu al Ţobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbaţii din Tob.

⁷ Când a auzit David acest lucru l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁸ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii, în timp ce arameii din Ţoba şi Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca s-au aşezat în câmp deschis. ⁹ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹⁰ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹¹ Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, voi veni eu în ajutorul tău. ¹² Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹³ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lui. ¹⁴ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim.

¹⁵ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. ¹⁶ Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu şi aceştia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Şobac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi a sosit la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi. L-a rănit şi pe Şobac, conducătorul oştirii lor, care a şi murit acolo. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel şi i s-au supus. Şi arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniţi.

David comite adulter cu Batşeba

11 La începutul anului, pe vremea când porneau regii la război, David l-a trimis pe Ioab, împreună cu slujitorii săi şi cu întreaga oştire a lui Israel, la război. Ei i-au nimicit pe amoniţi şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

² Într-o seară, regele s-a sculat din patul său şi se plimba pe acoperişul palatului. De pe acoperiş a zărit o femeie foarte frumoasă care se îmbăia. ³ David a trimis pe cineva să afle cine este femeia şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam şi soţia hititului Urie. ⁴ David a trimis nişte oameni ca s-o aducă la el. Ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curăţise de necurăţia ei). Apoi ea s-a întors acasă. ⁵ Femeia a rămas însărcinată şi i-a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată!“ ⁶ Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“ Şi Ioab l-a trimis pe Urie la David. ⁷ Când Urie a sosit la David, acesta l-a întrebat cum este Ioab, cum este oştirea şi cum se desfăşoară lupta. ⁸ Apoi David i-a spus lui Urie:

– Du-te acasă şi spală-ţi picioarele!

Urie a ieşit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. ⁹ Urie însă nu s-a dus acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toţi slujitorii stăpânului său. ¹⁰ Când i s-a spus lui David că Urie nu s-a dus acasă, David l-a întrebat pe Urie:

– Oare nu vii din călătorie? De ce nu te duci acasă?

¹¹ – Chivotul, cei din Israel şi cei din Iuda stau în corturi, i-a răspuns Urie, iar stăpânul meu, Ioab, şi slujitorii stăpânului meu şi-au aşezat tabăra în câmp. Cum aş putea, aşadar, să merg acasă să mănânc, să beau şi să mă culc cu soţia mea? Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

¹² David i-a zis:

– Rămâi şi astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi şi în ziua următoare. ¹³ David l-a invitat să mănânce şi să bea împreună cu el şi l-a îmbătat. Seara însă, în loc să meargă să se culce acasă, Urie s-a culcat în patul său, alături de slujitorii stăpânului său.

David, vinovat de moartea lui Urie

¹⁴ În dimineaţa următoare, David a scris o scrisoare adresată lui Ioab, pe care i-a trimis-o prin Urie. ¹⁵ În ea a scris: „Trimiteţi-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă şi apoi retrageţi-vă de lângă el ca să fie lovit şi să moară.“ ¹⁶ Aşadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a aşezat pe Urie într-un loc despre care ştia că este apărat de războinici viteji. ¹⁷ Războinicii din cetate au ieşit şi s-au luptat împotriva lui Ioab. Au murit câţiva dintre războinicii lui David şi a murit şi hititul Urie. ¹⁸ Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înştiinţeze de toate lucrurile privitoare la luptă. ¹⁹ A poruncit mesagerului următoarele: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, ²⁰ dacă regele se va mânia şi te va întreba: «De ce v-aţi luptat atât de aproape de cetate? Nu v-aţi dat seama că vor arunca săgeţi de pe zid? ²¹ Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beşet? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeţ? De ce v-aţi apropiat, aşadar, de zid?» atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit şi el.»“

²² Mesagerul a plecat şi, ajungând la David, i-a spus acestuia tot ceea ce Ioab îl trimisese să-i spună. ²³ I-a zis:

– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieşit împotriva noastră în câmpie şi noi i-am respins până la intrarea porţii cetăţii, ²⁴ dar arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit şi slujitorul tău, hititul Urie.

²⁵ Atunci David i-a zis mesagerului:

– Aşa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia ucide când pe unul, când pe altul. Înteţeşte asediul asupra cetăţii şi distruge-o.“ Îmbărbătează-l în felul acesta.

²⁶ Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.

Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.