Faptele Apostolilor 12-13

Uciderea lui Iacov şi întemniţarea lui Petru

12 Cam în aceeaşi vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică ca să-i chinuiască. ² El l-a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. ³ Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l-a mai arestat şi pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor. ⁴ După ce l-a arestat, l-a aruncat în închisoare, lăsându-l pe mâna a patru grupe de câte patru soldaţi, ca să-l păzească. El intenţiona ca, după Paşte, să-l scoată afară, înaintea poporului. ⁵ În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.

Eliberarea miraculoasă a lui Petru

⁶ În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să-l scoată afară, înaintea poporului, Petru dormea între doi soldaţi, legat cu două lanţuri, iar nişte gărzi păzeau închisoarea, stând în faţa porţii. ⁷ Şi iată că un înger al Domnului a apărut deodată şi o lumină a strălucit în celula închisorii. El l-a trezit pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Ridică-te repede!“ Lanţurile i-au căzut de la mâini. ⁸ Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul şi leagă-ţi sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i-a mai zis: „Înfăşoară-te în manta şi urmează-mă!“ ⁹ Petru l-a urmat şi a ieşit afară, dar nu ştia dacă este adevărat ceea ce făcea îngerul: i se părea că vede o viziune. ¹⁰ După ce au trecut de prima şi de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s-a deschis de la sine. Au ieşit şi au luat-o pe o stradă; şi, deodată, îngerul a plecat de la el. ¹¹ Când s-a dezmeticit, Petru şi-a zis: „Acum ştiu într-adevăr că Domnul Şi-a trimis îngerul şi m-a salvat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu să se întâmple!“ ¹² Dându-şi bine seama de aceasta, s-a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi oameni şi se rugau. ¹³ A bătut la uşa pridvorului şi o slujnică, pe nume Roda, a venit să deschidă. ¹⁴ Ea a recunoscut glasul lui Petru şi, de bucurie, în loc să deschidă uşa a alergat înăuntru şi a dat de ştire că Petru se află înaintea uşii. ¹⁵ Ei i-au zis: „Ţi-ai ieşit din minţi!“ Dar ea insista şi susţinea că este aşa cum spune ea. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“ ¹⁶ Petru însă continua să bată, aşa că au deschis şi au rămas uluiţi când l-au văzut. ¹⁷ El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi apoi a zis: „Spuneţi-le aceste lucruri lui Iacov şi celorlalţi fraţi!“ După aceea a ieşit şi a plecat în alt loc.

¹⁸ Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. ¹⁹ Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.

Moartea lui Irod

²⁰ Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. ²¹ Într-o zi hotărâtă, Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. ²² Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ ²³ Imediat l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

²⁴ Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. ²⁵ Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.

Trimiterea lui Barnabas şi a lui Saul

13 În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnabas, Simeon, numit şi Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul. ² În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnabas şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“ ³ Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

În Cipru

⁴ Aşadar, fiind trimişi de Duhul Sfânt, ei s-au dus în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. ⁵ Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor. ⁶ Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar-Isus, ⁷ care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i-a chemat la el pe Barnabas şi pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ⁸ însă Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, li se opunea şi căuta să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. ⁹ Dar Saul, numit şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el ¹⁰ şi i-a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să suceşti căile drepte ale Domnului? ¹¹ Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Şi deodată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi a început să umble bâjbâind prin jur, căutând pe cineva care să-l ducă de mână. ¹² Atunci, văzând ce se întâmplase, proconsulul a crezut, fiind uluit de învăţătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

¹³ Pavel şi cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare şi s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim. ¹⁴ Dar ei au plecat mai departe din Perga şi au ajuns în Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă şi s-au aşezat. ¹⁵ După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!“ ¹⁶ Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a zis:

„Bărbaţi israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! ¹⁷ Dumnezeul acestui popor Israel i-a ales pe strămoşii noştri; El l-a înălţat în cinste pe poporul acesta în timpul peregrinării lui în ţara Egiptului şi l-a scos de acolo cu braţul Său puternic. ¹⁸ Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustie. ¹⁹ Şi, după ce a distrus şapte neamuri în ţara Canaanului, le-a dat drept moştenire ţara acestora. ²⁰ Perioada aceasta s-a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani. După aceea le-a dat judecători, până la profetul Samuel. ²¹ Atunci ei au cerut un rege. Şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin. ²² Apoi l-a înlăturat pe Saul şi li l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea şi care va împlini toate planurile Mele.» ²³ Dintre urmaşii acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. ²⁴ Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinţei la tot poporul Israel. ²⁵ Când Ioan era pe cale de a-şi împlini misiunea, zicea: «Cine presupuneţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela; ci iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele din picioare!»

²⁶ Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi voi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! ²⁷ Însă locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor nu L-au recunoscut pe Isus şi, prin faptul că L-au condamnat, au împlinit cuvintele din Profeţi, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. ²⁸ Şi, măcar că nu au găsit nici un motiv de condamnare la moarte, ei i-au cerut lui Pilat să-L omoare. ²⁹ După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. ³⁰ Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi; ³¹ El S-a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui în faţa poporului. ³² Aşadar, noi vă aducem această veste bună că, promisiunea făcută strămoşilor noştri, ³³ Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, aşa cum este scris în Psalmul al doilea:

«Tu eşti Fiul Meu!    Astăzi Te-am născut!»

³⁴ Că L-a înviat dintre cei morţi, aşa că nu urmează să Se mai întoarcă în putrezire, a spus-o când a zis:

«Vă voi da promisiunile sfinte şi demne de încredere făcute lui David.»

³⁵ De aceea mai zice şi în alt psalm:

«Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.»

³⁶ Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generaţia sa, a adormit, a fost adăugat la strămoşii săi şi a văzut putrezirea! ³⁷ Dar Cel pe Care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea! ³⁸ Să vă fie deci cunoscut, fraţilor, că prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi, de toate păcatele de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise, ³⁹ este îndreptăţit oricine crede în El. ⁴⁰ Vedeţi deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s-a spus în Profeţi:

⁴¹ «Uitaţi-vă, dispreţuitorilor,    miraţi-vă şi pieriţi!Căci în zilele voastre am să fac o lucrare    pe care n-aţi crede-o        dacă v-ar povesti-o cineva!»“

⁴² În timp ce ieşeau, Barnabas şi Saul au fost rugaţi să vorbească despre aceste lucruri şi în Sabatul următor. ⁴³ După ce s-a dat drumul adunării din sinagogă, mulţi iudei şi prozeliţi devotaţi i-au urmat pe Pavel şi Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, încurajându-i să rămână în harul lui Dumnezeu.

⁴⁴ În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. ⁴⁵ Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l insultau. ⁴⁶ Barnabas şi Pavel însă au vorbit cu îndrăzneală şi au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi astfel ca fiind nedemni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. ⁴⁷ Căci aşa ne-a poruncit Domnul:

«Te-am pus să fii o lumină pentru neamuri,    ca să duci mântuirea până la marginile pământului!»“

⁴⁸ Neamurile s-au bucurat când au auzit lucrul acesta şi au lăudat Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau desemnaţi pentru viaţă veşnică au crezut. ⁴⁹ Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. ⁵⁰ Dar iudeii le-au incitat pe femeile devotate, care aveau influenţă, şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnabas şi i-au alungat din ţinuturile lor. ⁵¹ Pavel şi Barnabas şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia. ⁵² Ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Matei 4:1-7

Ispitirile lui Isus

4 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. ² Isus a postit timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi apoi a flămânzit. ³ Atunci ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să devină pâini!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

„Omul nu trăieşte numai cu pâine,    ci cu orice cuvânt        care iese din gura lui Dumnezeu“.

⁵ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streaşina Templului ⁶ şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:

„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“

şi

„Ei Te vor purta pe braţele lor,    ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“

⁷ Isus i-a răspuns:

– De asemenea este scris: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“

Proverbe 11:1-2

11 Cumpăna înşelătoare este o urâciune înaintea Domnului,    dar greutăţile corecte Îi sunt plăcute.

² Când vine mândria, vine şi ruşinea,    dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.