1 Samuel 16-17

David, uns drept rege al lui Israel

16 Domnul i-a zis lui Samuel:

– Până când îl vei mai plânge pe Saul, din moment ce Eu l-am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te acolo unde te trimit: la Işai, betleemitul, pentru că pe unul din fiii săi Mi l-am ales ca rege.

² Dar Samuel I-a zis:

– Cum aş putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta şi mă va omorî.

Domnul i-a răspuns:

– Să iei o juncană cu tine şi să zici: „Am venit să aduc Domnului o jertfă.“ ³ Invită la aducerea jertfei şi pe Işai, iar eu îţi voi arăta ce trebuie să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ţi-l voi arăta.

⁴ Samuel a făcut aşa cum îi spusese Domnul şi a venit la Betleem. Cei din sfatul bătrânilor cetăţii i-au ieşit în întâmpinare tremurând de spaimă. L-au întrebat:

– Vii cu pace?

⁵ Iar el le-a răspuns:

– Da, cu pace. Vin ca să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă şi veniţi cu mine la aducerea jertfei.

Samuel l-a sfinţit pe Işai şi pe fiii săi şi i-a invitat la aducerea jertfei. ⁶ Când aceştia au sosit şi Samuel l-a văzut pe Eliab s-a gândit: „Cu siguranţă unsul Domnului se află aici, înaintea Lui.“ ⁷ Însă Domnul i-a zis: „Nu te uita la înfăţişarea sau la înălţimea staturii lui, pentru că l-am respins, căci Domnul nu se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfăţişare, pe când Domnul se uită la inimă.“

⁸ Atunci Işai l-a chemat pe Abinadab şi l-a prezentat lui Samuel. El i-a zis:

– Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

⁹ Işai l-a prezentat apoi pe Şama, dar Samuel a zis:

– Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

¹⁰ Aşa i-a prezentat Işai lui Samuel pe şapte din fiii săi, însă Samuel i-a zis lui Işai:

– Domnul nu i-a ales nici pe aceştia.

¹¹ Apoi a mai adăugat:

– Aceştia sunt toţi fiii pe care îi ai?

– A mai rămas cel mai tânăr dintre ei, i-a răspuns Işai. Dar acesta este cu oile la păscut.

– Trimite după el fiindcă nu ne vom aşeza până nu vine aici, i-a zis Samuel

¹² Işai a trimis după el şi a fost adus. Tânărul avea părul roşcat, ochii frumoşi şi era chipeş. Domnul i-a zis lui Samuel:

– Ridică-te şi unge-l, pentru că el este.

¹³ Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui, iar Duhul Domnului a venit cu putere peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s-a întors la Rama.

David, la curtea lui Saul

¹⁴ Duhul Domnului S-a îndepărtat de la Saul, astfel că acesta a început să fie chinuit de un duh rău care venea de la Domnul. ¹⁵ Slujitorii lui Saul i-au zis:

– Iată că un duh rău trimis de Dumnezeu te chinuie. ¹⁶ Stăpâne, porunceşte slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care ştie să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău trimis de Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui şi tu te vei simţi mai bine.

¹⁷ Saul le-a spus slujitorilor săi:

– Găsiţi-mi un om care ştie să cânte bine şi aduceţi-l la mine.

¹⁸ Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:

– L-am văzut pe unul dintre fiii lui Işai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un bărbat viteaz şi războinic, priceput la vorbire şi cu o înfăţişare plăcută, iar Domnul este cu el.

¹⁹ Saul a trimis mesageri la Işai, spunându-i:

– Trimite-mi pe David, fiul tău, cel care păstoreşte oile.

²⁰ Işai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin şi un ied pe care le-a trimis lui Saul prin fiul său David. ²¹ David a venit la Saul şi s-a înfăţişat înaintea lui. Lui Saul i-a plăcut foarte mult de David şi l-a luat să-i poarte armele. ²² A trimis la Işai să i se spună:

– Dă-i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoinţă în ochii mei.

²³ Ori de câte ori venea duhul trimis de Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira şi cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simţea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.

David şi Goliat

17 În acea vreme, filistenii şi-au strâns trupele pentru război la Soco, în Iuda, aşezându-şi tabăra la Efes-Damim, care se află între Soco şi Azeka. ² Saul împreună cu bărbaţii lui Israel s-au strâns şi şi-au aşezat tabăra în valea Ela. După aceea s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. ³ Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul, între ei aflându-se o vale.

⁴ Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător al cărui nume era Goliat. Era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. ⁵ Pe cap avea un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o platoşă din zale de bronz în greutate de cinci mii de şecheli. ⁶ Nişte apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. ⁷ Lemnul suliţei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful ei era de şase sute de şecheli de fier. Cel ce-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁸ Goliat s-a oprit şi a strigat trupelor lui Israel aşezate în linie de bătaie: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l la mine. ⁹ Dacă va fi în stare să lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi vom deveni supuşii voştri. Dacă însă eu voi fi mai puternic decât el şi-l voi ucide, atunci voi veţi deveni supuşii noştri şi ne veţi sluji.“ ¹⁰ Filisteanul a continuat: „Îmi bat joc astăzi de trupele lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să se lupte cu mine!“ ¹¹ Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte rostite de filistean s-au înspăimântat şi le-a fost foarte frică.

¹² David era fiul acelui efratit din Betleemul lui Iuda numit Işai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, Işai era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³ Cei trei fii mai mari ai lui l-au urmat pe Saul la război. Numele celui dintâi născut era Eliab, numele celui de-al doilea era Abinadab, iar al celui de-al treilea – Şama, ¹⁴ David fiind mezinul. Cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul la război, ¹⁵ în timp ce David pleca şi se întorcea de la Saul pentru a paşte turma tatălui său, la Betleem.

¹⁶ Deci filisteanul a ieşit înaintea lui Israel, făcând lucrul acesta timp de patruzeci de zile, atât dimineaţa, cât şi seara. ¹⁷ Într-una din zile, Işai i-a spus fiului său David:

– Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâne prăjite şi aceste zece pâini şi du-le repede în tabără. ¹⁸ Ia şi aceste zece bucăţi de brânză şi du-le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraţilor tăi şi adu-mi veşti de la ei. ¹⁹ Ei se află împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.

²⁰ David s-a trezit dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când oştirea se alinia în poziţie de luptă, scoţând strigăte de război. ²¹ Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. ²² David şi-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele şi a fugit la poziţiile de luptă. Cum a ajuns şi-a întrebat fraţii de sănătate. ²³ În timp ce stăteau ei de vorbă, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a rostit aceleaşi cuvinte ca mai înainte, iar David le-a auzit. ²⁴ Când l-au văzut pe filistean, toţi israeliţii au fugit dinaintea lui foarte înspăimântaţi, ²⁵ zicând:

– L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care-l va ucide, regele îl va răsplăti cu mari bogăţii, îi va da pe fiica sa de soţie şi-i va scuti neamul de dări în Israel.

²⁶ David i-a întrebat pe luptătorii care se aflau lângă el:

– Ce i se va face celui care-l va ucide pe acest filistean şi va ridica astfel batjocura de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oştirile Dumnezeului celui Viu?

²⁷ Ei i-au repetat ceea ce spuseseră înainte, zicând: „Astfel i se va face celui care-l va ucide.“

²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu luptătorii, s-a aprins de mânie împotriva lui şi i-a spus:

– De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.

²⁹ – Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? i-a răspuns David.

³⁰ După aceea, s-a întors de la el spre un altul şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat acelaşi răspuns ca mai înainte. ³¹ Cuvintele rostite de David au fost auzite şi raportate lui Saul, care a trimis după el. ³² David i-a zis lui Saul:

– Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean. Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el.

³³ Saul însă i-a răspuns:

– Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el, fiindcă tu eşti doar un tinerel, pe când el este un luptător încă din tinereţea lui.

³⁴ Dar David i-a răspuns:

– Slujitorul tău era păstor la oile tatălui său. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, ³⁵ mă duceam după el, îl loveam şi salvam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă şi-l loveam până îl omoram. ³⁶ Slujitorul tău a omorât şi leul şi ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca şi cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oştirile Dumnezeului celui Viu.

³⁷ David a mai zis:

– Domnul, Care m-a izbăvit din laba leului şi a ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.

Atunci Saul i-a spus lui David:

– Du-te şi Domnul să fie cu tine.

³⁸ Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o platoşă din zale. ³⁹ David a legat sabia lui Saul peste armură şi a încercat să meargă, deoarece nu era obişnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul:

– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obişnuit.

⁴⁰ După aceea şi-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued, pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, şi-a luat praştia şi s-a îndreptat înspre filistean. ⁴¹ Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat şi când l-a văzut pe David, l-a dispreţuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roşcat şi cu înfăţişare frumoasă. ⁴³ El i-a zis lui David:

– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?

Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi. ⁴⁴ Filisteanul i-a mai zis lui David:

– Vino la mine şi voi da trupul tău păsărilor văzduhului şi fiarelor câmpului.

⁴⁵ David i-a răspuns:

– Tu vii la mine cu sabie, suliţă şi lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit. ⁴⁶ În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi şi-ţi voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor văzduhului şi fiarelor pământului hoiturile oştirii filistenilor şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. ⁴⁷ Şi toţi cei care sunt adunaţi aici vor şti că nu prin sabie şi prin suliţă dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.

⁴⁸ De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să-l înfrunte. ⁴⁹ David şi-a băgat mâna în traistă de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ. ⁵⁰ David a avut biruinţă asupra filisteanului. Deşi David nu avea sabie în mână, el l-a lovit pe filistean şi l-a ucis doar cu o praştie şi cu o piatră. ⁵¹ Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că eroul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă. ⁵² Atunci luptătorii lui Israel şi cei ai lui Iuda s-au ridicat, au scos un strigăt de război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat şi până la porţile Ekronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul Şaarayimului până la Gat şi la Ekron. ⁵³ Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israeliţii le-au prădat tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a dus la el în cort.

⁵⁵ Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner, conducătorul oştirii:

– Abner, al cui fiu este acest tânăr?

– Viu este sufletul tău, rege, că nu ştiu, i-a răspuns Abner.

⁵⁶ Atunci regele i-a zis:

– Află al cui fiu este acest tânăr.

⁵⁷ Îndată ce David s-a întors de la uciderea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. ⁵⁸ Saul l-a întrebat:

– Al cui fiu eşti, tinere?

– Sunt fiul slujitorului tău Işai, din Betleem, i-a răspuns David