Răspunzând marilor întrebări (1)
marți, 21 iunie

„Așteptăm [...] un pământ nou.” (2 Petru 3:13)

Cum e cu suferința – nu dovedește ea că nu există un Dumnezeu iubitor? Adam a avut de făcut o alegere: să-L asculte sau nu pe Dumnezeu. El a ales neascultarea, iar Dumnezeu a spus: „Blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale” (Geneza 3:17, NTR).

Observă cuvântul „durere”. Gândește-te că mulți oameni trăiesc cu cancer, Alzheimer, scleroză multiplă, boli de inimă, emfizeme, Parkinson și alte boli epuizante. Oare „a dat-o în bară” Dumnezeu când a creat omenirea? Din păcate, mulți folosesc această problemă a suferinței pentru a respinge orice gând cu privire la Dumnezeu, chiar dacă existența ei este cel mai bun motiv de a crede în El.

La început, Dumnezeu a creat oameni perfecți și ei trăiau într-o lume perfectă, fără suferință – era raiul pe pământ. Când păcatul a intrat în lume, moartea și suferința au venit odată cu el. Care este răspunsul final? „Așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care locuiește dreptatea. De aceea, preaiubiților, în timp ce așteptați aceste lucruri, străduiți‑vă să fiți găsiți de El în pace” (2 Petru 3:13-14, NTR). Suferința a ajuns la apogeu când Isus a spus de pe cruce: „S-a terminat”. Aceste două cuvinte înseamnă „plătit în întregime”. Ele înseamnă că primindu-L pe Isus ca Mântuitor al tău, când vei muri, vei merge în ceruri și vei trăi pe un pământ glorios, fără păcat sau suferință. „Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut și urechea nu le‑a auzit, iar la inima omului nu s‑au suit – așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce‑L iubesc” (1 Corinteni 2:9, NTR). Dacă nu ești sigur că acest lucru este adevărat, pune-ți azi încrederea în Isus.

Ți-a plăcut mesajul?
Abonează-te acum la broșura Mesajul de azi! (click aici)