Împărțind harul lui Dumnezeu (1)
marţi, 12 octombrie

„[…] tu singură ai fi cerut să bei.” (Ioan 4:10)

Când femeia de la fântână I-a dat lui Isus să bea apă, El a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei și El ţi-ar fi dat apă vie.”

În mod obișnuit, Isus a arătat milă oamenilor care o meritau cel mai puțin, iar această femeie nu făcea excepție. Cum măsori cât din harul lui Dumnezeu le arăți celorlalți? Ești generos sau îl împarți cu economie?

Jon Walker afirmă: „Harul le permite oamenilor să facă alegeri… este gratuit… curge… neîncărcat cu vină sau rușine.  El spune: «Știu totul despre tine și totuși te iubesc»… Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem sinceri, funcționăm ca și cum Dumnezeu ar fi zgârcit cu harul Său. Ne temem de pedeapsa Lui… credem că este precum directorul școlii, care se plimbă pe culoare și notează nume… dar Dumnezeu știe deja cine ce a făcut și cine este vinovat și ne iubește oricum. Interesul Lui este să ne răscumpere și nu să ne țină în cârligul păcatelor noastre. Din nefericire, mulți dintre noi, creștinii, ne trăim viețile ca și cum am fi încă prinși în cârlig… și de aceea trebuie să îi ținem la fel pe toți ceilalți. Folosim armele firii – comentariile sarcastice, privirile furioase – pentru a-i corecta pe oameni și a-i determina să trăiască corect. Prin contrast, când femeia de la fântână s-a întors în satul ei, ea a spus: «Veniți să vedeți un om… care mă cunoaște în întregime» (Ioan 4:29, traducere după MSG). Nimic nu Îi era ascuns lui Isus, însă El a vorbit în așa fel încât ea a plecat simțindu-se iubită și acceptată. Acesta este harul lui Dumnezeu!”