Cu toții avem nevoie de același har
sâmbătă, 17 ianuarie
„Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13)
Isus a spus: „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.» Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat” (vv. 10-14).
Diferența dintre cei doi este aceea că fariseul era vinovat de păcate ale duhului, iar vameșul era vinovat de păcate ale firii. Mândria a închis ușa cerului pentru fariseu, iar smerenia a deschis ușa cerului pentru vameș. Fariseul a spus că era nevinovat, dar s-a dus acasă vinovat. Vameșul a recunoscut că era vinovat și s-a dus acasă nevinovat.
Observă faptul că vameșul nu folosește cuvântul obișnuit pentru „milă”. Cuvântul folosit aici provine din cuvântul ebraic kippur, care înseamnă „ispășire”, ca în Yom Kippur, care înseamnă „Ziua Ispășirii”. Cuvântul ispășire înseamnă „a acoperi”. Ce a spus de fapt vameșul a fost: „Dumnezeule, recunosc ceea ce Tu deja știi că este adevărat despre mine. Sunt un om păcătos, cu o inimă păcătoasă. Dumnezeule, mă vei acoperi?”. Asta era tot ce Dumnezeu avea nevoie să audă de la el pentru a-l mântui – și asta este tot ce Dumnezeu are nevoie să audă și de la tine.
Vino pe pagina noastră de Facebook acum ca să primești îndemnuri clare din partea Domnului.
Click aici. Trimite-I unui prieten linkul acestei pagini, ca să se bucure și el de mesajul zilei!
