Rugăciune (2)
vineri, 6 februarie
„Trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.” (Luca 18:1)
Un doctorand de la Universitatea Princeton a intrat odată în biroul lui Albert Einstein și l-a întrebat: „Ce a mai rămas în lume de cercetat pentru o teză de doctorat originală?” Genialul om de știință i-a răspuns: „Află mai multe lucruri despre rugăciune”. Einstein nu a fost singurul curios în legătură cu rugăciunea. Isus a studiat-o pentru că ucenicii I-au cerut acest lucru. Poate că nu doreau să scrie teze despre ea, dar voiau să știe cum să se roage. Este singura dată în Biblie când o persoană îi învață clar pe ceilalți cum să se roage, și totul pentru că așa I-au cerut ucenicii. „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: «Doamne, învață-ne să ne rugăm»” (Luca 11:1). Ucenicii Îl observaseră pe Isus în timp ce Se ruga. Aparent, modul în care Se ruga era atât de diferit de modul în care se rugau ei, încât I-au spus: „Învață-ne să ne rugăm așa cum Te rogi Tu”.
Înainte ca Isus să hrănească mulțimea în mod supranatural, să-Și aleagă cei doisprezece ucenici sau să potolească furtuna de pe Marea Galileei, El Și-a făcut timp să Se roage. Iar rezultatele rugăciunilor Sale au fost atât de uimitoare, încât ucenicii au spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”.
Rugăciunea nu înseamnă în primul rând să-I spui lui Dumnezeu ce ai nevoie; înseamnă să te apropii de Dumnezeu. Așa cum a scris un pastor: „Aproape că Dumnezeu ar spune: «Nu-mi adu lista ta de cumpărături. Știu deja ce conține. Ne vom ocupa de ea mai târziu. Adu-mi inima ta. Adu-mi dragostea ta. Adu-mi atenția ta neîmpărțită»”. Să te rogi nu înseamnă să obții ceva de la Dumnezeu, ci să petreci timp cu Dumnezeu.
