Rugăciunea din inimă
vineri, 2 octombrie

„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe.” (Matei 6:7)

Iată ce a avut de spus Isus despre rugăciune: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Apoi ne dă instrucțiuni specifice. În primul rând: „Intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns” (versetul 6). În al doilea rând: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (versetul 8).
Rugăciunea din inimă nu este pentru urechile oamenilor. În versiunea The Message, Eugene Peterson parafrazează acest verset în felul următor: „Caută un loc liniștit, retras, unde nu vei fi ispitit să joci vreun rol.” Atunci când te rogi din toată inima, Duhul Sfânt scoate la suprafață lucruri pe care le-ai ținut ascunse cu grijă de alții sau poate chiar de tine însuți. Asemenea unei oglinzi, El te pune față în față cu adevărul și îți cere să mărturisești „lucrurile ascunse şi ruşinoase” (2 Corinteni 4:2). Odată ce ai făcut lucrul acesta, poți pleca din prezența lui Dumnezeu purificat, corectat, încrezător și cunoscând limpede care este voia Lui.
Nimic nu alimentează rugăciunea din inimă ca nevoia autentică. Ea îi face atât pe cei sus-puși, cât și pe cei neînsemnați să recunoască: „Doamne, fără Tine nu pot să fac nimic. Și orice aș putea realiza fără Tine nu ar însemna nimic!” Acesta este punctul în care rugăciunea leapădă orice mască. În punctul acesta se afla Ana când a strigat către Dumnezeu, cerându-i un copil. Rugăciunea ei era atât de înfocată, încât marele preot Eli a crezut că este beată (vezi 1 Samuel 1:13). Dar Dumnezeu i-a auzit strigătul. În ziua aceea, Samuel a fost conceput în inima ei și la scurt timp după aceea și în pântecul ei.
Nu pleca din locul rugăciunii până nu are loc concepția – până când embrionul planului lui Dumnezeu pentru viața ta nu începe să prindă formă în tine și până nu ți se naște viziunea.