Lasă vindecarea să înceapă
vineri, 27 martie

„Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2)

Vorbim atât de ușor despre lucruri lipsite de importanță. Dar când vine vorba să vorbim despre temerile noastre, despre singurătatea noastră, despre vinovăția noastră sau despre nevoia noastră de a fi iubiți, ne închidem ca niște stridii.

Uneori ne purtăm de parcă nici n-am auzi, când adevărul este că nu ne place ce auzim. Auzi când partenerul de viață îți spune că are nevoie de mai mult din timpul tău și auzi când copilul îți spune: „Te iubesc.” Și îi auzi și suspinul atunci când nu îi răspunzi. Fugi și te ascunzi pentru că fie nu știi cum să le oferi ce îți cer, fie nu ești dispus să plătești prețul. Cu toții avem ascunzători – locul de muncă, obiceiurile noastre, relațiile care nu necesită vulnerabilitate emoțională. Rezultatul este că ajungem să ținem totul în noi și fiecare din mecanismele noastre de scăpare ne prinde și mai strâns în ciclul acesta al tăcerii.

Dumnezeu te-a creat cu nevoia de a simți, de a atinge, de a exprima emoții. Cât timp te vei mai ascunde în spatele unei măști, negându-ți nevoile neîmplinite și temerile neexprimate? Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Dacă vei continua să îți negi emoțiile, nu vei experimenta niciodată bucuria unei relații autentice și frumoase.

Lui David nu i-a fost teamă să recunoască înaintea lui Dumnezeu că se simte slab, sau trist, sau mânios, ori că are nevoie de dragoste. El a zis: „Voi striga către Tine, când inima îmi va fi copleşită” (Psalmul 61:2, GBV). Dacă nu poți să îți exprimi sentimentele înaintea altora, începe prin a vorbi cu Dumnezeu. El poate face și pentru tine ceea ce a făcut pentru David. Așa că întoarce-ți fața spre El și lasă vindecarea să înceapă.