Când cineva te supără
joi, 16 ianuarie

„Purtaţi-vă omenos unii cu alţii, cu blândeţe.” (Efeseni 4:32, NTIT)

Unii dintre noi excelăm în carieră, dar ne purtăm ca niște elefanți în magazinul de bibelouri când vine vorba de relații. Apoi încercăm să ne justificăm spunând: „Dar eu n-am vrut să fac niciun rău nimănui”, sau „Așa sunt eu.” Îmi pare rău, dar Dumnezeu nu ne lasă să scăpăm atât de ușor basma curată. Când cineva te supără, Dumnezeu îți cere să faci două lucruri:

1) Fii primul care întinde mâna. S-ar prea putea să ai dreptate, dar dacă ești plin de amărăciune, la ce bun? În loc să lași resentimentele să mocnească sau să aștepți ca celălalt să își ceară iertare, întinde tu primul mâna. Răspunsul celuilalt nici nu validează și nici nu invalidează decizia ta de a ierta. Ia gândește-te, dacă ai mai avea doar un an de trăit, ai mai pierde vreo clipă cu asemenea fleacuri? Nu! Biblia spune: „Iertându-vă […] precum v-a iertat şi Dumnezeu” (Efeseni 4:32, NTIT). Dumnezeu a făcut primul pas iertându-ne pe noi, ca noi să știm cum să facem același lucru în raport cu alții.

2) Fii înțelegător. Când ne susținem punctul de vedere, unii dintre noi trecem ca niște buldozere peste tot ce ne stă în cale. Oamenii motivați, care prețuiesc timpul și sunt conduși de scopuri, se pot face vinovați de acest gen de atitudine. Biblia spune: „Purtaţi-vă omenos unii cu alţii, cu blândeţe, iertându-vă unul pe altul, precum v-a iertat şi Dumnezeu.” Probabil că oamenii care te supără nu încearcă să îți complice viața, ci se străduiesc doar să facă față provocărilor propriei lor vieți. Când înțelegi că nu sunt mânați de rea-voință, începi să simți compasiune față de ei. Așa procedează și Dumnezeu: „Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Azi, cere-I să te ajute să manifești dragostea Lui față de cei care te supără.