În adâncul inimii (2)
luni, 2 decembrie

„Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi.” (Ioan 16:7)

Chiar în acele momente când inima ucenicilor era apăsată de durerea despărțirii de Isus, El i-a asigurat că le este „de folos” să plece, pentru că avea să urmeze o perioadă nouă de putere și autoritate pentru ei (vezi Ioan 14:12). Această nouă eră nu avea să fie sfârșitul, ci o continuare a lucrării lui Cristos, Duhul Sfânt luând ștafeta din mâinile Fiului și punând-o în mâinile lor. Fiul avea să plece, dar Duhul avea să „rămână [cu ei] în veac” (Ioan 14:16). De aceea plecarea Lui avea să le fie „de folos”. Duhul urma să intre în trupurile lor umane și să trăiască pentru totdeauna în ei! Nu este vorba despre o legătură provizorie și vagă. Nu, este decizia Duhului lui Dumnezeu de a ne alege pe noi ca locuință permanentă. Te-ai gândit vreodată ce foloase îți aduce acest lucru? De exemplu, s-ar putea să te trezești mâine stresat, obosit și iritat, iar sentimentele acestea ar putea să îți influențeze foarte ușor ziua. Dar pentru că Duhul trăiește în tine, aceste lucruri nu trebuie să te controleze.

Pavel scrie: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi […]?” (1 Corinteni 6:19). Odată ce ai acceptat acea promisiune prin credință, devii templul lui Dumnezeu. Orice faci – fie că ești la serviciu, îți duci copiii la școală, îți plimbi câinele, aștepți rezultatele biopsiei sau participi la înmormântarea celui mai bun prieten al tău – în viața ta de zi cu zi, Duhul lui Dumnezeu trăiește în tine. Înțelegi acum de ce le-a spus Isus ucenicilor că le este de folos ca El să plece și să le trimită Duhul Sfânt? Orice ai face, nu lăsa să treacă pe lângă tine acest adevăr care îți poate schimba viața.