Lasă ca Dumnezeu să fie văzut, nu tu
luni, 9 septembrie

„Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei.” (Matei 6:1)

Isus i-a condamnat cât se poate de aspru pe aceia care fac fapte bune „ca să fie văzuți”. A îndreptat lumina Sa asupra lor și a scos în evidență fiecare pată și fiecare zbârcitură a caracterului lor. I-a numit ipocriți, folosind cuvântul grecesc pentru „actor”. Actorii din secolul I purtau măști. Așadar, un ipocrit este un om care își pune o mască, o față falsă, și joacă un rol pentru a obține aplauzele celorlalți. Isus nu a spus: „Nu faceți fapte bune.” Nu a spus nici: „Ascundeți faptele voastre bune.” Trebuie să facem fapte bune, iar unele dintre ele trebuie să fie văzute pentru a avea impactul dorit. Să ne înțelegem. Este bine să faci bine. Ceea ce nu este bine este să faci binele ca să fii văzut.

De fapt, a face bine pentru a fi văzut este un păcat grav. Iată de ce: Ipocrizia îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu. Când cei care Îl caută pe Dumnezeu văd cântăreții manifestându-se de parcă s-ar afla pe o scenă în Las Vegas, când aud un predicator – îmbrăcat, frezat și aranjat la patru ace – cântând în strună mulțimii și excluzându-L pe Dumnezeu, când cei care merg la biserică se îmbracă ostentativ și atrag atenția asupra darurilor și jertfelor pe care le aduc, când oamenii intră în biserică să Îl caute pe Dumnezeu, dar nu Îl văd din pricina bisericii, să nu care cumva să crezi că Dumnezeu nu vede și nu reacționează. Isus a spus cât se poate de clar: „Fiți foarte atenți când încercați să faceți fapte bune, ca să nu faceți un spectacol din asta. S-ar putea să fie un spectacol reușit, dar Dumnezeul care v-a creat nu vă va aplauda” (Matei 6:1, traducere după MSG). Azi, lasă ca Dumnezeu să fie văzut, nu tu.