Credința nu e credință până nu e însoțită de acțiune
luni, 13 iulie
„Credința fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26)
Oare percepția negativă pe care oamenii o au despre biserică ar putea proveni din energia negativă pe care o proiectăm? Și oare această energie negativă ar putea izvorî dintr-o înțelegere greșită a neprihănirii? Adesea considerăm, în mod eronat, că neprihănirea înseamnă să nu faci nicio greșeală: „Nu face asta. Nu face aia. Și vei fi bine”. Problema este că poți să nu faci nimic greșit și totuși să nu faci ceea ce este corect – ceea ce Dumnezeu te cheamă să faci.
Neprihănirea înseamnă mai mult decât absența răului. Chiar crezi că cea mai mare așteptare a lui Dumnezeu de la noi este să nu facem nicio greșeală? Te bucuri când copiii tăi aleg să nu facă ceva greșit. Dar bucuria ta este și mai mare când îi vezi dezvoltându-și darurile și valorificându-și potențialul. Iar acesta este lucrul pe care Dumnezeu îl dorește pentru fiecare dintre noi.
Biblia vorbește despre două tipuri de păcat: păcatul comiterii – când faci ceea ce nu ar fi trebuit să faci – și păcatul omisiunii – când nu faci lucrurile pe care ai fi putut și ar fi trebuit să le faci pentru a promova Împărăția lui Dumnezeu.
Un pastor a scris: „În economia lui Dumnezeu, a fi pe zero înseamnă a pierde totul. Nu este aceasta lecția din pilda talanților? Slujitorul cu un talant a fost pe zero... [și] Isus l-a numit «rob viclean și leneș» (Matei 25:26). Cel mai mare risc este să nu-ți asumi niciun risc... Neprihănirea presupune să folosim toate darurile date de Dumnezeu la potențialul maxim oferit de El. Iubirea nu joacă la sigur; ea își asumă riscuri. Iubirea nu găsește scuze; ea își asumă responsabilitatea. Iubirea nu vede doar probleme; ea caută oportunități de a interveni și de a acționa.”
👇Ascultă mesajul de azi în format audio:
