Învață să fii mulțumit
joi, 28 mai

„M-am deprins să fiu mulţumit.” (Filipeni 4:11)

Dacă țelul tău în viață este să crești din punct de vedere personal și să realizezi diverse lucruri, este un țel lăudabil. Dar dacă râvnești la ceea ce au alții sau vrei să fii ca ei, pășești pe un teren pe care Scriptura îl interzice.

Mulțumirea nu înseamnă să te declari satisfăcut cu puțin, să accepți mediocritatea și să nu îți împlinești potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Nicidecum! Trebuie să te străduiești să crești, rămânând în același timp complet dependent de Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 3:5).

Auto-suficiența înseamnă să te bazezi numai pe tine și să nu îți pui credința în ajutorul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, mulțumirea înseamnă să ai convingerea și certitudinea absolută că Dumnezeu este capabil să îți împlinească orice nevoie (vezi Filipeni 4:19). Când înțelegi acest adevăr, nu mai trebuie să râvnești la poziția, la proprietățile, la posesiunile sau la personalitatea altcuiva. De ce? Pentru că ești sigur că tot ce ai și tot ce ești în acest moment este mai mult decât suficient în mâinile lui Dumnezeu. Orice trebuie să faci ca să împlinești voia Lui poți să faci – nu prin propriile tale puteri, ci în puterea și tăria lui Cristos, care locuiește în adâncul ființei tale.

Lăcomia este un răspuns firesc, pe când mulțumirea trebuie învățată. Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:11-13).