Uniți în Duhul
luni, 26 august

„Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură.” (Fapte 2:17)

Isus a fost numit „prieten […] al păcătoșilor” (Matei 11:19). De ce? Pentru că nu a analizat și nu a etichetat oamenii. Nu i-a căutat pe cei avuți și cu purtări alese. I-a inclus și pe aceștia, dar nu S-a limitat la compania lor. I-a căutat pe cei marginalizați și ostracizați de societate și le-a oferit dragostea lui Dumnezeu. „Dar cum rămâne cu purtările lor păcătoase?” vei întreba. „Nu ar putea părea că le scuzăm stilul de viață?” Într-o zi fariseii au adus la Isus o femeie și I-au spus: „Această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul” (Ioan 8:4, NTR). Să ne uităm cu luare aminte la ce a făcut Isus; S-a coborât la nivelul ei și a ridicat-o la nivelul Lui! Abia apoi a spus: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (versetul 11). Adevărul este că, dacă oamenii și-ar putea îndrepta purtarea înainte de a veni la Domnul, nu ar mai avea nevoie de El.

Biserica s-a născut când Duhul lui Dumnezeu a fost turnat peste oameni din toate rasele, culturile, tradițiile și mediile sociale. Nu poate exista o revărsare autentică a Duhului acolo unde oamenii sunt înstrăinați și excluși. Când oamenii ne vor vedea uniți sub aceeași ungere, vor alerga din nou spre camera de sus, strigând: „Ce să facem?” (Fapte 2:37). Pavel scria: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului [cei din interior], apoi a grecului [cei din afară]” (Romani 1:16). În calitate de credincioși, noi deținem formula care poate face din oamenii zdrobiți oameni întregi. Dar pentru a le-o putea împărtăși în așa fel încât să avem credibilitate, mai întâi trebuie să fim uniți în Duhul.