Suferințele inimii (2)
miercuri, 12 iunie

„El […] îl întăreşte pe cel fără putere.” (Isaia 40:29, NTR)

Spunem lucruri ca: „Atâta vreme cât avem viață, există speranță” sau „Speranța înseamnă să faci un nod în frânghie și să te ții bine”, cu credința că situația se va îmbunătăți. Însă când speranța pare să fie amânată sau chiar refuzată, suferința mentală și emoțională îi poate face pe unii oameni să caute o ieșire permanentă.

Sinuciderea Îl scoate pe Dumnezeu din ecuație. Când îți iei viața, El nu mai poate face nimic pentru tine. Iar actul acesta lasă în urmă o durere nerezolvată, ce va rămâne mereu în inima celor dragi ai tăi.

De-a lungul mai multor generații, liderii creștini au dezbătut și s-au contrazis pe marginea problemei sinuciderii. Însă cu toții au crezut aceste cuvinte: „Neliniştea din inima omului îl doboară” (Proverbe 12:25). Deprimarea, dacă nu este gestionată, poate duce la autodistrugere. Poate nu printr-un glonț sau printr-o supradoză; poate fi o decizie de a nu mai mânca sau de a mânca prea mult, sau poate o decizie de a nu mai cere ajutor pentru că ajutorul primit până acum nu a dat rezultatele sperate. Însă rezultatul este același.

Fundația pentru Sănătate Mentală raportează că în Marea Britanie probabilitatea de a fi diagnosticat cu o tulburare anxioasă este aproape de două ori mai mare în cazul femeilor decât al bărbaților. Probabilitatea de a dezvolta probleme mentale e de două – trei ori mai mare în rândul persoanelor ce provin din familii cu venituri mici decât al celor ce provin din familii cu venituri peste medie.

Poate Biblia să ofere mângâiere? Da. „El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere. Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea, dar cei ce nădăjduiesc în Domnul îşi vor înnoi puterea” (Isaia 40:29-31, NTR).