Rugăciune (1)
joi, 5 februarie
„Doamne, învață-ne să ne rugăm.” (Luca 11:1)
Dând dovadă de o neobișnuită sinceritate, un pastor cunoscut a spus: „Rugăciunea este cea mai mare luptă pe care o am... Este dificil să mențin o viață de rugăciune consecventă și este foarte dificil să-mi mențin convingerea că e uneori de vreun folos”.
Pentru majoritatea dintre noi, rugăciunea nu vine în mod natural. Știm că ar trebui să fie un dialog, dar adesea pare mai degrabă un monolog. Nu este nimic mai rău decât să încerci să vorbești cu cineva care nu-ți răspunde. Nu ne place să recunoaștem, dar de multe ori ceea ce ne întrebăm cu adevărat despre rugăciune este: „Cum pot să mă rog astfel încât Dumnezeu să-mi dea ceea ce vreau?”
Un băiețel a fost întrebat dacă se roagă în fiecare seară. El a răspuns: „Nu, în unele nopți nu am nevoie de nimic”. Rugăciunea nu ține de cuvintele pe care le folosești sau de timpul pe care îl petreci rugându-te. Ține de familiarizare. Ține de construirea unei relații. Dacă ai ceva de discutat cu cineva, probabil spui: „Trebuie să găsim un loc unde să putem vorbi”. Vrei să te asiguri că ești ascultat și că auzi ce are de spus cealaltă persoană. Când elimini zgomotul acestei lumi, îți maximizezi capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu. Îi arăți lui Dumnezeu că iei în serios relația ta cu El. Psalmistul a spus: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1).
Ai un loc ascuns unde poți fi singur cu Dumnezeu? Poate fi oriunde. Dar ai nevoie de un loc în care poți merge și poți dovedi că ești serios în relația ta cu Dumnezeu.
Simplu, rapid și gratuit!
Completează în două minute formularul de aici
și primește gratuit broșurile tematice direct la tine acasă!
