Suferințele inimii (1)
marţi, 11 iunie

„O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.” (Proverbe 13:12)

        Depresia te poate face să renunți la viață. Când Moise s-a simțit copleșit de lucrarea pe care trebuia să o facă, I-a spus lui Dumnezeu: „Mai bine omoară-mă […] ca să nu-mi mai văd nenorocirea” (Numeri 11:15). Convins că împărăteasa Izabela avea să se țină de cuvânt și să-l omoare, Ilie L-a rugat pe Dumnezeu să îi ia viața. Se spune despre cartea Iov că ar acoperi o perioadă de numai nouă luni, dar pierderile pe care le-a suferit Iov au fost atât de devastatoare, încât a spus: „M-am dezgustat de viaţă!” (Iov 10:1). Solomon a spus: „O nădejde amânată îmbolnăveşte inima.”

În loc să dezbatem problema dacă un creștin care își ia viața poate sau nu să ajungă în cer, ar trebui să Îi cerem lui Dumnezeu înțelepciunea de a ne da seama când unul dintre cei dragi ai noștri este atât de deznădăjduit și suferă atât de mult din punct de vedere emoțional, încât simte că nu mai poate rezista nici măcar o zi.

Cine sunt acești oameni? Tineri care își fac singuri rău ca un strigăt după ajutor. Veterani de război ce suferă de stres post-traumatic și nu pot scăpa de demonii războiului. Victime ale abuzului care încearcă să facă față acestei realități prin comportamente nocive sau nesănătoase. Oameni buni care se luptă cu probleme de natură sexuală, dar se tem să vorbească despre asta.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 615 milioane de oameni din lumea întreagă se luptă cu depresia sau cu anxietatea în fiecare zi. Oameni care dorm în vile sau sub poduri. Unii dintre ei sunt creștini care se gândesc la sinucidere, care s-au săturat să li se spună că sunt slabi și nu au suficientă credință. Cu un pasaj din Scriptură citit la repezeală, o rugăciune scurtă și un „Dumnezeu să te binecuvânteze” rostit la despărțire, nu facem decât să îi aruncăm în gura lupilor. Isus a spus: „Vă trimit pe voi” pentru că voi aveți Cuvântul, Duhul și puterea să îi ajutați.