Relații și reflecții
marţi, 10 septembrie

„Creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru.” (2 Petru 3:18)

Două lucruri contribuie decisiv la dezvoltarea ta personală: 1) Relațiile tale. Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?” (Amos 3:3). Oamenii cu care te înconjori te vor ridica, te vor aduce la nivelul lor sau te vor coborî. O doamnă a trimis odată o scrisoare autorului rubricii de sfaturi a unui ziar: „În ultimul meu an de școală, profesoara mea de literatură a luat un eseu pe care îl scrisesem și l-a rupt în bucăți în fața clasei. Am fost complet umilită; m-am simțit proastă. Acest incident s-a petrecut cu mulți ani în urmă, dar nu l-am uitat și nu l-am depășit niciodată.” În câteva secunde, o persoană nepotrivită a diminuat respectul de sine al acestei femei pentru totdeauna.

2) Reflecțiile tale. O învățătoare de Școală Duminicală a întrebat odată o fetiță:

— Cine te-a creat?

— Dumnezeu a creat o parte din mine, a răspuns fetița.

— Ce vrei să spui? a întrebat învățătoarea.

— Dumnezeu m-a făcut mică. Restul am crescut singură.

Dumnezeu ne socotește răspunzători pentru creșterea noastră personală. Psalmistul scria: „Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, căci mă gândesc la învățăturile Tale” (Psalmul 119:99). „Mă gândesc” înseamnă meditație, gândire contemplativă. Asemenea unui vas de gătit de tip slow cooker, meditația permite gândurilor tale să fiarbă încet, până sunt gata. Cei mai mulți dintre noi preferăm să acționăm în loc să gândim. Dar, așa cum bine spunea Socrate, „o viață nesupusă analizei nu merită trăită”. Gândirea meditativă nu este comodă – dintr-o serie de motive. De exemplu, ne vine greu să ne menținem concentrarea. Procesul în sine ni se pare plictisitor și nu ne face prea mare plăcere să ne petrecem timpul reflectând la probleme dificile. Dar dacă nu îți faci timp pentru reflecție și meditație, nu te vei maturiza. Nu vei crește „în harul și în cunoștința” de care ai nevoie pentru a cunoaște succesul. E cât se poate de simplu.